Intr-o buna zi

Ce ar fi daca intr-o buna dimineata m-as trezi fara piatra asta pe suflet?!
Mi-am inceput ziua prin a rasfoi profile cunoscute pe facebook. Unii sunt neschimbati, chiar si dupa 20 de ani. Par fericiti si impliniti, fiecare intr-un fel.
Eu...? Inca stau pe loc... Nimic nu se schimba in viata mea de ani de zile... E drept ca am descoperit cum e sa fii liber profesionist, adica nu mai am job, dar asta, uneori, contribuie la sentimentul ca nu fac nimic cu viata asta...
Sigur, am iesit din aria de confort...Stiu asta...Dar nu stiu cum sa folosesc aceasta libertate. Inca ma zbat sa intru inapoi in sistem!
Imi doresc sa inteleg, sa vad, sa stiu care e drumul meu! M-am abatut de la toate drumurile incercate pana acum si tot nu am aflat.
Nu ma simt bine facand ceea ce fac si nici nu stiu ce as putea face...
Asta e problema - nu stiu ce m-ar face sa ma simt mai bine!

Cu siguranta imi place sa scriu! E singurul lucru care ma mai scoate din timp, din minte, din durere...
Poate ar trebui sa incerc, macar o vreme, sa ma ocup cu asta. Sa imi fac un program in care sa includ si 4 ore de scris.
Sa termin cartea aceea inceputa de zeci de ori...

Imi doresc sa ma trezesc intr-o buna zi cu sentimentul ca fac ceea ce trebuie! Sa dispara piatra asta de pe suflet! M-am saturat de ...noduri in gat, de starea continua de frustrare si nefericire, de a ma compara mereu cu altii!
Uneori ma gandesc ca poate nu am suficienta rabdara si ca abandonez frontul inainte de a fi facut tot ce era posibil! Lipsa vesnica de rabdare, decizii luate fara prea multa cugetare - pur si simplu!
Dorinta vesnica de a schimba ceva!
Vreau sa ma apropii de ceea ce imi place cu adevarat!
Vreau sa imi amintesc ce imi place cu adevarat si sa fac mai mult in acel sens!

Imi doresc, desigur, o schimbare in viata mea! Vreau sa traiesc! Atat cat a mai ramasa, sa simt ca fac ceva! Ceva bun atat pentru mine cat si pentru ceilalti!

Vreau o directie!
Bine ca nu vreau o directiva!

Uneori ma intreb daca mai sunt si altii care simt ceea ce simt eu: o mare deznadejde! Sufocare si noduri in gat, incercand zi de zi sa facem ceva impus de...societate.
Stiu, am fost educati sa ne simtim bine facand asta: sa multumim societatea, sa fim consumatori si salahori intr-o rutina obositoare, care nu duce nicaieri!