Timeless

Era in fata mea. Fizic.
Energetic il simteam ca facand parte din mine. Campul lui crescuse. Ma cuprinsese cu totul. Intre noi era un continuu schimb energetic. Il simteam aproape palpabil.

Jucam jocul sinceritatii. Pentru el e destul de nou acest joc. El, un asiduu mesager al diplomatiei, iata-l experimentand sinceritatea.

Nu stiu daca el este acel partener divin. Inca sunt atatea aspecte care ne diferentiaza. Dar stiu ca el se apropie cel mai mult de acel partener divin. Stiu ca ceea ce simt uneori langa el nu am mai simtit niciodata cu nimeni. Si nu e o intamplare. E ceva ce se repeta ori de cate ori ne descoperim unul pe celalalt.

In fata lui stiu ca tot ce am trait si experimentat pana acum a avut un rost.
Cu fiecare pas, moment de agonie sau extaz, am mai aflat ceva despre mine. Mi-am mai amintit ceva din ceea ce sunt. Iubire adevarata. Lumina.

El imi genereaza un linistitor sentiment ca a venit clipa sa ma relaxez in tot ceea ce stiu despre mine si sa manifest si exprim deplin. Ca stiu suficient cat sa pot face un salt. Ca langa el am cel mai puternic instrument pentru asta.
Ca si cum am ajuns la o destinatie unde imi pot purta vesmantul de lumina.

E cu atat mai fain cu cat el abia acum descopera anumite lucruri. Dar il simt interesat si empatic. Cu intermitente, chiar, dipus sa uite de minte, dogme si educatii. Dispus sa imi acorde increderea si sa ma urmeze catre acest ceva atat de nou pentru el si atat de asteptat si indelung rugat de mine.

Universul ne-a oprit acum unul in fata celuilalt inafara timpului.