Binecuvântaṭi suntem în fiecare clipă de iubire

https://www.youtube.com/watch?v=s_awEHT_SHU

Uneori cuvintele se bulucesc la uṣa pe care tu o deschizi. Încerc să le orânduiesc… Să le îndrum către foaia albă… Se vor aṣezate în versuri, dar graba e prea mare ca să mai găsească rima.

Vibraṭia, însă, se păstrează…

O muzică sublimă se aude. Mă-nvăluie în aripile tale de iubire. Ṣi nu mă pot opri până nu te ating.

Îmi ṭin inima caldă în mână ṣi îmi recunosc cu infinită duioṣie greṣeala. Greṣeala de a mă îndoi de mine. De a mă teme… De a fi uitat de unde vin…

Uneori recunoaṣterea e atât de plină de simṭire, încât mă arde…

-Da, ṣtiu… Am gândit aṣa… Am fost odată ṣi în genunchi, fără speranṭă… M-am îndoit de mine, de prezenṭa ta… Am uitat să iubesc… Am negat viaṭa ṣi chiar mi-am dorit să termin cu ea…

Lacrimile îṣi intră în drepturi ṣi-mi curăṭă obrajii arṣi de soare ṣi regrete…

Le las să mă scalde în curăṭenie. Căci ṣtiu că în urma lor apare curcubeul. Împăcarea.

Iertarea a toate câte au fost, am tânjit, am plâns, am uitat, am…bodogănit ṣi,  uneori, ṭi-am strigat cu mânie.

Dar tu mă ierṭi de fiecare dată… Ṣi eu revin mereu la tine…

Ṣtiu că mi-ai dat ṣansa să trăiesc o viaṭă minunată.

Ṣtiu că sunt aici ca să fiu fericită.

Ṣtiu că m-ai înzestrat cu tot ce am trebuinṭă ca să trăiesc ṣi nu doar să supravieṭuiesc. Încă învăṭ să folosesc uneltele dăruite…

Ṣtiu atât de bine că nu sunt singură, că eṣti lângă mine mereu, căci sunt creaṭia ta ṣi mă iubeṣti.                 

Ṣi eṣti un părinte bun, căci mă laṣi să mă lovesc de toate, nu mă ṭii pe braṭe. Deṣi ṭi-ar fi atât de simplu să îmi iei povara. Dar numai aṣa pot învăṭa să râd! Printre lacrimi.

Ṣi mai ṣtiu că atunci când privesc către tine de fapt mă văd pe mine. Că iubirea pe care o simt eṣti tu, iar eu sunt un pocal al ei.

Ṣi toate devin atât de fireṣti… E de ajuns să mă decid încotro o iau ṣi drumul se deschide.

Binecuvântaṭi suntem în fiecare clipă de iubire!