Brînduşele iţite în haosul dintr-un dulap

Pe veranda dintre blocuri, băieţii vrednici meştereau de zor. Tăiau, frezau, ciocăneau şi potriveau. Un dulap care nu stătea pe picioarele lui şi căruia îi mai lipseau şi două rafturi.

“Oare de unde au atâta zel la ora asta matinală?...”

Gândea fata care îi urmărea în tăcere prin gemuleţul de la ghişeu bucurându-se de zgomot şi miros de rumeguş incins.

Şi cum contempla ea aşa liniştea ce va să vină, două mâini mici şi calde i-au întins pe fereastră un mic ghiveci galben cu 4 brânduşe galbene. 

Uşor ridicat pe vârfuri, ca să ajungă la gemuleţ, piticul a strigat – cât să acopere hărmălaia de pe veranda muncii:

-Uite, de 6 martie, sau ce zi o fi azi!

-Oooo, brinduşe galbene! A exclamat fata ruptă din reveria haosului.

-Da?! Nici nu ştiam că asta sunt.

“Numai un pitic cu suflet mare s-ar fi încumetat ca să răzbească prin toată hărmălaia asta până la ghişeul meu cu braţele pline de brânduşe despre care nici nu ştie ce sunt…

Adevărul e că tot lila-ul de pe verandă avea nevoie de olecuţă de galben, pentru echilibru şi balans. Iete cât de fain se îmbină ele acum…”


-Şi să scrii şi despre mine, că sunt invidios pe ăla cu zambila lui!