Mă tot
bântuie o idee. Vine, pleacă pe furiş. Nu reuşesc sa o prind. Dar simt că
merită întreaga atenţie, căci e despre fericirea după care cu toţii alergăm pe
unde nu e cazul.
Dincolo de
cotidianul citadin care ne ucide cu dalta, ciocanul şi picamarul, între două
semafoare, o zi de luni şi un we furat grăbit la munte… fericirea este o stare
de spirit, un stil de viaţă înfăptuit între tine şi toată măreţia din interior.
Ca un legământ… Căci atunci când descoperi câtă bogăţie porţi cu tine şi îţi
aminteşti şi calea să o accesezi clipă de clipă, rămâi mereu în fericire,
împlinire şi graţie… Iar asta nimeni şi nimic nu-ţi mai poate lua! E ceva ce nu
ai cum să pierzi vreodată.
Şi asta e
fericirea – să ajungi să ai tot ceea ce nu poţi pierde.
Nu, încă nu
am prins-o…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu