Salvată de trandafirii Cezarului

Acum câţiva ani, pe o porţiune de câţiva m lungi, au căzut o parte din plăcile de beton care îngrădesc cimitirul. Au picat atunci cu zgomot trist de frângere de om… Aflat în trecere în clipa aceea pe acolo…

O vreme, conştienţi de pericolul întunecat al plăcilor grele de beton rămase în picioare şi însemnate acum la propriu şi la figurat cu o cruce, am evitat cu toţii trotuarul de pe lângă cimitir.

Porţiunea cu pricina, şi numai ea, a fost înlocuită cu un gard uşor din plasă deasă şi, în timp, pericolul a fost uitat… Acum folosim trotuarul acela fără temeri.

Prin plasa aceea se poate vedea că, taman acolo, e cimitirul eroilor şi că gardul doar în dreptul lor a picat.

Ca şi cum eroii nostri au dorit şi altă perspectivă.

Ori au vrut să evadeze luând şi un ostatic.

Sau poate, doar, a fost sortit ca omul acela să moară strivit de o placă mare de beton cu o cruce pe ea, iar eroii n-au niciun amestec. Ei au fost doar martori cuminţi sub pietrele lor.

Pe acolo, în tăcere, la umbra monumentului ridicat în cinstea vitejilor, cumva ascunse şi mai greu de dibuit, au crescut, prin iederă şi pantofi rătăciţi, câteva flori galbene de primăvară…

Chiar azi le pusesem gând să le strâng de pe acolo şi să le mut în grădină.

Dar m-a sunat Laur:

-Fată, dacă îţi trimit trandafirii aceia, te poţi duce sâmbătă la gară, sau la autogară, să îi iei?

-… Tu chiar mi-i trimiţi?!...

Uitasem de oferta lui de acum o lună. În care ne întreba pe mail, un grup mai mare de persoane, dacă vrem trandafiri şi câţi din fiecare, că are o prietenă care îi scoate din pământ şi vrea să-i dăruiască celor cu drag de flori. Ataşase şi o listă cu descrierea fiecărei flori şi cu câte o poză. Deşi nu îmi era clar dacă minunăţiile acelea  sunt cu bani sau nu, i-am răspuns atunci, fermecată pur şi simplu de frumuseţea lor, a tuturor:

-Eu vreau câte trei fire din fiecare, dacă se poate! Mi-e greu să aleg…

-Da sigur că ţi-i trimit!

-Băi, dar…sunt cu bănuţi, sau fără?...

-Fără, măi! Ce ai înebunit?! Cum să-ţi iau bani pe ei?! Fata aia îi scoate din pământ şi vrea să îi dăruiască cuiva care să aibe grijă de ei cu drag. Şi îi meriţi… Am văz’ florile de pe net…

-…Sigur că vin la gară!

-Ok, să văd dacă îi pun la maşină sau la tren. Vorbim.

Hm… O fi aflat el Laur, zis şi Cezar şi sufletul meu înger, că plănuiam să fur florile din cimitirul eroilor… Şi a vrut să mă salveze de la păcat…

Căci acum păstrez peticul meu de grădină pentru minunăţiile ce vor să vină… Şi las cimitirul în pace.