Dincolo de tehnică e povestea
Ieri am fost pasionată de fotografie. Ba chiar am stat, cu
infinit entuziasm, ṣi am prelucrat pe îndelete câteva din fotografiile făcute în
Pisa pentru a le posta “for critique” într-un grup de pe facebook. Căci era vinery,
iar ziua de vineri era special dedicată acestui eveniment. De data asta
supervizat de un fotograf renumit din Londra.
După mai multe ore de artă fotografică, photoshop ṣi scriere
poveste pentru fiecare din acele fotografii pe care le desemnasem eu demne de a
fi văzute de marele domn fotograf, am postat într-o stare de exuberanṭă de
aurolac, vreo 20 de fotografii.
Ṣtiam ṣi eu că multe erau prost încadrate, unele puṭin miṣcate,
altele prost focalizate – căci aṣa se întâmplă cu fotografia de stradă. Mai
ales când ai o cameră mai puṭin performantă căreia îi ia câteva secunde preṭioase
sa prindă captura. Dar, dincolo de preceptele tehnice pe care le încălcau,
aveau un mesaj. Compoziṭia era sugestivă. Acolo era o poveste de pe stradă.
Au primit câteva like-uri de la persoane care deja se ocupau
de fotografiat de ceva vreme. Aṣa că efortul meu creator a fost apreciat îndeajuns ṣi răsplătit din plin de orele pline de efervescenṭă
creatoare.
Spre final, din cele peste 20 de fotografii postate, au
rămas doar 2 – căci moderatorii grupului au fost nevoiṭi să introducă regula “maxim
2 fotografii” – ca să nu se extenueze domnul mare fotograf privindu-ne - ṣi au ṣters
ce era peste numărul acesta.
Cele 2 care au rămas nu erau nici pe departe cele mai reuṣite…
Dar aṣa a fost să fie.
Criticile au fost scurte, la obiect, tehnice ṣi justificate –
desigur din toată povestea lor nu a mai rămas nimic.
Mărturisesc că am fost dezamăgită de această întâlnire cu
staful din arta fotografică ṣi de toate detaliile tehnice descoperite din
comentariile postate.
Sunt infinite
posibilităṭile oferite de photoshop. Dacă mai ai ṣi o cameră performantă(cum
are – sau avea cu ceva vreme în urmă - domnul fotograf londonez – un Nikon P610 care costa
cca 2000 euro!!!!), ai rupt inima târgului cu poveṣtile de pe stradă.
Totul e să respecṭi niṣte
reguli inventate de alṭii. Preceptele artei. Estetica ei.
Dar ṣtiṭi ceva? Van
Gogh nu respecta nimic – aṣa că a creat el o nouă estetică. E drept că a vândut
doar un tablou cât a fost în viaṭă. Dar ce? Asta îl interesa pe el, să vândă?!
El nu ṣtia cum să pună mai repede pe pânză ideile care îl bântuiau ṣi viziunea
aceea a luminii care îi ardea creierul!
Dar să mergem mai departe cu povestea.
În iureṣul acesta al criticilor constructive, a apărul si
fotografia de mai jos.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10207094073176422&set=oa.371883762975914&type=1&theater
La care marele fotograf londonez a comentat:
Cedric
Roux Hi Silvio Silvision Näf : funny
difference with the bald pate and the long hair girl with the hoodie ! but
i need more action or visual interest to appreciate more your picture.
Raspunsul a fost:
Silvio
Silvision Näf Watch
it a bit longer to see the Details. And the woman. It is Donatella Versace
undercover in the Streets of Zürich.
No more comments….
Sau: QED.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu