sâmbătă, 4 aprilie 2015

Dincolo de tehnică e povestea

Dincolo de tehnică e povestea

Ieri am fost pasionată de fotografie. Ba chiar am stat, cu infinit entuziasm, ṣi am prelucrat pe îndelete câteva din fotografiile făcute în Pisa pentru a le posta “for critique” într-un grup de pe facebook. Căci era vinery, iar ziua de vineri era special dedicată acestui eveniment. De data asta supervizat de un fotograf renumit din Londra.
După mai multe ore de artă fotografică, photoshop ṣi scriere poveste pentru fiecare din acele fotografii pe care le desemnasem eu demne de a fi văzute de marele domn fotograf, am postat într-o stare de exuberanṭă de aurolac, vreo 20 de fotografii.
Ṣtiam ṣi eu că multe erau prost încadrate, unele puṭin miṣcate, altele prost focalizate – căci aṣa se întâmplă cu fotografia de stradă. Mai ales când ai o cameră mai puṭin performantă căreia îi ia câteva secunde preṭioase sa prindă captura. Dar, dincolo de preceptele tehnice pe care le încălcau, aveau un mesaj. Compoziṭia era sugestivă. Acolo era o poveste de pe stradă.

Au primit câteva like-uri de la persoane care deja se ocupau de fotografiat de ceva vreme. Aṣa că efortul meu creator a fost apreciat îndeajuns ṣi răsplătit din plin de orele pline de efervescenṭă creatoare. 

Spre final, din cele peste 20 de fotografii postate, au rămas doar 2 – căci moderatorii grupului au fost nevoiṭi să introducă regula “maxim 2 fotografii” – ca să nu se extenueze domnul mare fotograf privindu-ne - ṣi au ṣters ce era peste numărul acesta.
Cele 2 care au rămas nu erau nici pe departe cele mai reuṣite… Dar aṣa a fost să fie.

Criticile au fost scurte, la obiect, tehnice ṣi justificate – desigur din toată povestea lor nu a mai rămas nimic.

Mărturisesc că am fost dezamăgită de această întâlnire cu staful din arta fotografică ṣi de toate detaliile tehnice descoperite din comentariile postate.

Sunt infinite posibilităṭile oferite de photoshop. Dacă mai ai ṣi o cameră performantă(cum are – sau avea cu ceva vreme în urmă -  domnul fotograf londonez – un Nikon P610 care costa cca 2000 euro!!!!), ai rupt inima târgului cu poveṣtile de pe stradă.
Totul e să respecṭi niṣte reguli inventate de alṭii. Preceptele artei. Estetica ei.
Dar ṣtiṭi ceva? Van Gogh nu respecta nimic – aṣa că a creat el o nouă estetică. E drept că a vândut doar un tablou cât a fost în viaṭă. Dar ce? Asta îl interesa pe el, să vândă?! El nu ṣtia cum să pună mai repede pe pânză ideile care îl bântuiau ṣi viziunea aceea a luminii care îi ardea creierul!

Dar să mergem mai departe cu povestea.
În iureṣul acesta al criticilor constructive, a apărul si fotografia de mai jos.


https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10207094073176422&set=oa.371883762975914&type=1&theater

La care marele fotograf londonez a comentat:

Cedric Roux Hi Silvio Silvision Näf : funny difference with the bald pate and the long hair girl with the hoodie ! but i need more action or visual interest to appreciate more your picture.

Raspunsul a fost:
Silvio Silvision Näf Watch it a bit longer to see the Details. And the woman. It is Donatella Versace undercover in the Streets of Zürich.

No more comments….
Sau: QED.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu