Acum voi vorbi pentru femei, în numele bărbaţilor.
Atât cât mi s-au destăinuit unii dintre ei. Şi atât cât am
putut şi eu să înţeleg.
Să scriu din pielea de femeie a fost uşor. A fost doar o
introspecţie. Acum va trebui să îmi schimb perspectiva şi nu e uşor. Dar voi
face aceasta joncţiune, pentru că ştiu că printre ei sunt şi din cei interesaţi,
sincer, să găsească o punte către noi.
Poate nu atât de mulţi pe cât ne-am dori noi, dar ei sunt,
dragele mele.
Şi eu cred că dacă măcar aceştia vor reuşi saltul, ceilalţi,
mai timizi (care acum stau în expectativă la o bere, comentând: Fraierul, îi spune că o iubeşte! Ce mama
drac’?! Nu ia-ţi spus, băí, niciunul, că o să fie mâncat de viu?!) vor
încerca, mai devreme sau mai târziu, calea. Dacă vor vedea că se poate face,
totuşi, ceva.
Şi mai e ceva: dacă ar veni un bărbat să ne spună lucruri de
acest gen, ar putea părea imparţial şi nedrept. Poate chiar ar friza
misoginismul. Spuse de o femeie, ele pot ajunge acolo unde sunt utile şi pot
aduce ceva bun.
..................
Dragele mele, ştiu că toate avem, măcar odată în viaţa
noastră de zeiţe, momente când ne uităm manierele celeste, ne punem mâinile în
şolduri şi scoborâm din pod toată lipsa de graţie şi gingăşie cu care ne-a
înzestrat universul, într-un dar sublim. Iar unele dintre noi rămânem aşa, vreme
îndelungată, căci greu mai e ca după o furtună plină de răutăcisme să redevenim
fiinţele divine.
Desigur, putem da vina pe ei, bărbaţii care ne-au stârnit! Dar
ei doar ne încearcă. Căci dacă reuşim să rămânem zeiţe ale iubirii chiar şi
când suntem provocate, minunată va fi răsplata.
..................
Să nu uitaţi că toată intuiţia şi empatia sunt la noi.
Pentru ei, sărmanii, mare lucru nu a mai rămas... Aşa că nu vă supăraţi dacă ei
nu ştiu că noi ne dorim ceva anume. Că am vrea să ne asculte poveştile. Să fim sărutate şi îmbrăţişate înainte de culcare. Că ne-ar plăcea ca, măcar
odată pe an, să fim răsfăţate cu un mic dejun la pat.
Vorbiţi-le despre ceea ce vă place şi vă doriţi. De la el,
de la relaţia voastră. Desenaţi-le scheme, dacă e nevoie! O să rămâneţi
surprinse de cât de neştiutori sunt... Chiar şi după ani de zile de convieţuit
împreună.
..................
Ca şi noi, bărbaţii folosesc acel limbaj pe care ei îl
înţeleg. Ăsta e motivul pentru care uneori întreprind chestii ciudate. Cu care noi
nu rezonăm. Dar care pe ei îi fac fericiţi.
De exemplu: el e înnebunit după friptură şi te trezeşte la 2
dimineaţa, fericit, ca să îţi îndese pe gât un copan prăjit, ţie, care nu mai
mănânci carne de o săptămână. Nu te burzului la el. E doar o declaraţie de
dragoste. Cât se poate de matinală şi copilărească.
Primeşte cu braţele deschise ceea ce îti oferă. Poate că nu
e mult, dar uneori e tot ce are. Mulţumeşte-i. Spune-i că apreciezi faptul că
îţi oferă din ceea ce lui îi place. Că împărtăşeşte cu tine din ceea ce pe el
îl face fericit.
Mai aminteşte-i cald că tu nu mai consumi carne de ceva
vreme şi că ai aprecia dacă, altă dată, te-ar lăsa să dormi. Că e destul de
ciudat să te trezeşti cu un copan îndesat pe gât la 2 dimineaţa. Şi nu uita să îi zâmbeşti somnoroasă.
E doar un copil care îţi îndeasă în gură o bomboană molfăită
deja de el. Dar o face pentru că i-a plăcut şi vrea să o împartă cu tine.
..................
Să ştiţi că uneori ei chiar se străduiesc să ne facă pe
plac, iar noi le tăiem tot cheful.
De exemplu: îţi pune în braţe un dar îndelung căutat. A
bâjbâit după ele ore în şir prin magazine – şi
doar ştii cât urăşte asta! L-a ambalat frumos într-un zâmbet de copil
ingenuu.
Desigur, nu e ceea ce ţi-ai fi dorit – şi asta pentru că, îti aminteşti? El nu are darul de a-ţi citi
gândurile, iar tu ai uitat să îi spui ce te-ar ferici.
Aşa că îl întâmpini ca un iceberg. Vorbitor. Şi îi trânteşti câteva cuvinte frigorifice:
-Mai bine îmi luai o tabletă...
În clipa aceea zâmbetul lui de copil în culmea fericirii, îngheaţă
pe cadou şi, cât se poate de firesc, face Legământul cu el însuşi:
-Să mor io’ dacă îi
mai cumpăr ceva vreodată!
Vă mai miraţi că nu vă mai face niciun dar?
..................
Deloc de neglijat: bărbatul se gândeşte mai mult la sex
decât noi. Are 1001 de fantezii în acest sens. Dar tu eşti o zeiţă. Cum ar
putea să-ţi spună aşa, tam-nisam, că i-ar plăcea asta şi cealaltă... fără să te
pângărească?!
Draga mea, vorbeşte-i despre fanteziile tale. Şi dacă nu ai,
fă-ţi! Să ştie, sărmanul, că zeiţa din tine e deschisă către experienţe noi. Apoi
întreabă-l despre ale lui.
Şi căutaţi împreună calea de mijloc pentru a le pune în
practică. Astfel încât viaţa sexuală să fie o experienţă de poveste pentru amândoi.
Iar el să nu ajungă să bată pe la uşi străine, în căutarea eternului feminin pe
care l-ar putea găsi la tine. Nu te sfii ca, din când în când, să joci şi alte
roluri. Căci poţi, dragă femeie, să fii tot ceea ce îţi doreşti şi să rămâi
zeiţă. Ba să fii şi venerată.
..................
Nu te mira că, după ce ai devenit mamă, el te priveşte
speriat dintr-un colţ. Tu ştii tot! El nimic. Se îndepărtează de tine. Şi de
copil. Pierzând cea mai frumoasă experienţă a vieţii: aceea de a fi părinte.
Dacă îl iubeşti, spune-i că nici tu nu le ştii toate şi că
ai nevoie de ajutorul său. Mai spune-i că acum eşti mamă mai mult decât femeie
şi că nu poţi avea grijă decât de copil. Şi că ar fi minunat ca şi el să devină
un copil. Mai mare. Pe care să te poţi bizui.
..................
Să ştii că nu îi place faptul că eşti geloasă.
Gelozia e semn că nu ai încredere în tine. Şi, dacă o simţi,
draga mea, e timpul să faci ceva pentru tine. De ce nu ai încredere în tine?
Găseşte motivul şi rezolvă problema. Căci, de data asta, e doar problema ta.
..................
Nu-i place nici că nu îl laşi să iasă doar cu prietenii lui.
Aşa, ca băieţii. Sau, dacă mai scapă din când în când, să îl suni din sfert în
sfert de oră să îl întrebi:
-Mai stai?!
Te plictiseşti singură? E semn că e timpul să investeşti mai
mult în tine însăţi. Fă un curs. Perfecţionează-te în ceva. Orice! Eşti zeiţă
şi ai aptitudini nebănuite! Dezvoltă-le! Fii independentă! Viaţa ta poate
continua oricând şi fără el!
..................
Şi da, dacă-l iubeşti ca pe un copil (aşa cum se şi simte
lângă tine), şi conştientizezi că, de cele mai multe ori, el chiar nu ştie cum
să te mânuiască, s-ar putea să reuşim!
Şi nu uita de glumă: întotdeauna când te ia pe nepregătite,
fă haz de necaz.
Dacă îl ştii că ţine la ironii şi e capabil să îţi dea
replica(ooo, şi să ştii că eşti
binecuvântată dacă ai dat de el!), nu te sfii să îl năuceşti cu
spontaneitatea şi imaginaţia ta!
De exemplu – cănd el a răscolit tot şifonierul în căutarea unui
tricou pentru grătar, nu pierde ocazia să îi spui cald şi zâmbitoare: Oooo, dar ai făcut ordine în şifonier!
Îţi va răspunde amuzat şi mândru de el:
-Daaa, sunt un maestru!
Şi las-o aşa. Nu care cumva să te apuci tu să faci ordine pe
acolo!
Dacă va face ordine, nu uita să îl feliciţi(e de ajuns un
simplu „Ooooo”, sau, dacă vrei mai
mult, poţi adăuga şi un „apreciez asta, bravo!”).
Iar dacă nu va face, vei avea ocazia să repeţi gluma. Până
când? Dacă ai noroc, şi câte un an întreg! Sau până pleci la mama... :)
..................
Şi, ca să îmi reintru în pielea de zeiţă care se
respectă, dacă ai făcut deja toate acestea şi el, încă, se teme să te întrebe
ce ţi-ar plăcea să faceţi împreună. Sau să îti vorbească fără reţineri despre
ceea ce i-ar plăcea lui... Sau nu i-ar plăcea... Sau chiar să te refuze din
când în când, dar cald şi dulce şi fără teama că o să te superi. Ba mai şi fuge
la colţul cu băieţii cârcotaşi, scuipătorii de seminţe....
Eeee, dacă e aşa, draga mea, lasă-l în urmă. L-ai ales
greşit de data asta! El nu e pregătit.
Şi viaţa e prea frumoasă ca să o isoseşti. În plus, undeva, e
şi acel bărbat menit să îti devină partener divin. Adică zeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu