Vichingul de pe facebook

-Să ştii că am scris despre tine pe blog şi am pus şi pe facebook!

-Hai, măi!? Iar?! Dar eu nu vreau să scrii despre mine! Să ştergi!

-Nu şterg nimic! Aşa, ca să ţii minte!

-Şi ce ai scris? Că sunt un nemernic?

-Nu! Doar am povestit ce şi cum faci. Şi nu ţi-am dat numele. Eşti "vichingul de pe facebook".

-Băi, şterge! Mă recunosc colegii şi râd de mine... Vin cu glume proaste...

-Dar ce, au mai râs de tine?

-...Nu...

-Păi scriu de mult timp despre tine... Vezi dacă nu citeşti ce postez?!

-Băi, să ştergi! Şi să nu mai scrii despre mine, da?!

-Ba nu, că eu scriu despre ce trăiesc, iar tu eşti acum în trăirile astea. Cu vârf şi îndesat!

Mă privea teatral încruntat cu fulgere. Roz bombon cu picăţele.

M-am rupt din contactul vizual cu el cu o strâmbătură de om matur ce sunt :P .

Şi am continuat de la distanţa de siguranţă:

-Şi să ştii că, dacă nu eşti cuminte şi mă superi, îţi pun şi numele şi dau şi link către profilul tău ca să fie clar cine e "vichingul de pe facebook"! Ba pun şi poză cu tine!

Şi am fugit cu un acelaşi gest de om matur :P . 

În altă poveste pe blog despre vichingul epic.