Sunt romantică ca măgarul
în leagăn… Cacofonie voită!
-Cum vine asta?
Păi, imaginează-ṭi un măgar - ṣi nu e nicio metaforă, e chiar un măgar – care stă în cur ṣi se
leagănă alene pe o scândură prinsă cu două frânghii de o bârnă, pe o verandă. Pe
fundal se aude melodia I'm So Lonely Broken Angel(Arash). Iaca ṣi linkul către
ea, în caz că ṭi-e e dorrrr.
Ṣi să ṣtii că chiar
am vazut măgarul ăsta într-un filmuleṭ pe facebook. Din nou, voită!
-Cum, drac', ai ajuns atât de romantică?
Păi, în timp ce vichingul îṣi făcea lângă umărul meu stâng
somnicul pufos de frumuseṭe, eu am trecut dintr-una într-alta: de la fotografii
cu copii în culmea fericirii, la filmuleṭe cu Echart Tolle.
După vreo două ore de introspecṭii
de acest gen, am regăsit bucuria interioară. Aceea pe care credeam că am
pierdut-o de câteva zile. Ghici unde
era!
Inima a început să freamăte de
căldură.
Aripile mi-au crescut!
1001 de gânduri năstruṣnice mi-au
năvălit în suflet! Ṣi în cap!
Buluc! De nu ṣtiam pe care să îl
iau mai întâi în braṭe ṣi să-l pun în ramă!
Aṣa se întâmplă când mă regăsesc – devin turbo creativă! Sau mă adâncesc în fotoliu albastru cu iarbă de mare de nu mă mai trezeṣte niciun prinṭ… Una din două… Depinde de… De!
Exact aṣa eram! Doldora de idei! De planuri ṣi ghiduṣii! De!… Puahhh!
Când vichingul a făcut ochi(doi ṣi albaṣtrii).
I-am luat mâna fierbinte, i-am
sărutat pumnul strâns ṣi l-am dus în dreptul inimii plină de gingăṣie ṣi
preaplină de fericirea clipei ṣi i-am susurat cu vârful buzelor.
-Ia ghiceṣte la ce mă gândesc
acum…
-La o friptură?
-…
-La sarmale?
-…
-La o bere?
-Băăăăi! La ce mă gândesc eu, nu
tu! – aici nu mai aveam buzele ṭuguiate a gingăṣie.
-Dar nu vreau să mă gândesc la ce
te gândeṣti tu!! A tunat el…
După care s-a dat jos din pat ṣi
s-a dus într-ale lui. Lăsându-mă ca măgarul cela din leagăn. Ṣi cu muzica de pe
fundal.
Dar s-a întoooors! Cu o cafea cu
miere ṣi cu friṣcă!
Ṣi mi-a trântit ṣi o amandină în
braṭele nepregătite! Mi-a sărit, draga de ea, toată! Pe bluză.
Iamiii!!!!
Am lins amandina cu mare atenṭie de
pe unde aterizase – n-a rămas nimic să ṣtii! Ṣi mi-am băut cuminṭică! Foc! Cafeluṭa
de răsfăṭ de la ora 16.
Mi-a trecut. Acum am iar buzele ṭuguiate
a gingăṣie. Dar încă mă dau în leagăn pe fundalul acela muzical pe care nu l-am
mai schimbat de ceva vreme. E o metaforă,
desigur. Că n-am leagăn.
Dar nici nu mai sunt doldora de
idei…
Să mă fi maturizat între timp?!
Nuuuuuuu!
Ia stai să mă dau eu jos din
leagănul ăsta…
Aṣa! E mai bine!
Ṣi am schimbat ṣi muzica. Uite,
acum ascult Giovanni Marradi – Always.
https://www.youtube.com/watch?v=UCC0BV_FiyY
Revin imediat! Numai să pun
măgarul ăsta la locul lui.
PS: uneori sunt atât
de femeie încât nici eu nu mă mai înṭeleg!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu