Călătoria vieţii doar cu o bocceluţă în spate

Mereu am zis că viaţa e o călătorie.

Ieri, deloc întâmplător, a ajuns la mine un filmuleţ despre 7 lucruri benefice care se întâmplă atunci când călătoreşti de unul singur.

Am urmărit fermecată acel filmuleţ de vreo 3 ori... Absolut fascinant!

Un amic de Facebook m-a întrebat: “Te reprezintă?”

Ha! Eu stăteam vrăjită cu ochii pe monitor. Urmăream pentru a 4-a oară acea călătorie cu cele 7 beneficii.

Mi-am adus aminte că, în trecut, tinerii plecau de acasă cu o bocceluţă în băţ. Se duceau prin lume ca să îşi caute norocul. Până şi Păcală a plecat de acasă!

Cei mai mulţi îl găseau, ba şi o jumătate de împărăţie mai primeau. Sau viaţă fără de moarte şi tinereţe fără bătrâneţe. Asta după ce se luptau cu toate zmeoaicele şi gheonoaiele.

Dincolo de poveşti, însă, încep să întrevăd un adevăr care mă atrage ca o rază tractoare.

Am ajuns într-un punct în care îmi este foarte uşor să las totul în urmă. De fapt, îmi doresc să fac asta. E necesar. Îndată Simba face 20 de ani. Se descurcă admirabil şi fără mine. Ce a fost de sădit deja s-a consolidat. De acum se poate descurca în orice situaţie. Mai rămâne doar să se şi mobilizeze şi să vrea. Dar asta numai de el depinde.

Când el a venit în viaţa mea am simţit că va urma un ocol, dar l-am îmbrăţişat şi acceptat, căci acolo erau multe de învăţat. Chiar dacă drumul meu era undeva în zare. Peste coclauri, pe buza de pe dealuri, între cer şi pământ.

Acum simt că e momentul să îmi iau bocceluţa de Păcală şi să plec prin lume. Fără bani, fără balast, doar cu strictul necesar. Tot ce am nevoie port cu mine. Căci în toţi cei 42 de ani parcurşi până acum, am acumulat multe. O mare parte din ele nicimăcar nu am avut ocazia să le folosesc.

Da, acum sunt pregătită să îmi reiau călătoria. Pentru că viaţa este o călătorie.

Un gând minunat creşte în inima mea!

Ce ar fi dacă o vreme aş umbla prin lume cu o bocceluţa în spate, fără bani, fără telefon. Doar eu cu mine însămi pe calea vieţii, abandonandu-m ă complet acestei experienţe, fără nicio plasă de siguranţă.

Asta ar fi cartea vieţii mele...