Comunicarea între oameni,
verbală sau nonverbală, este un proces de transmitere a unui mesaj, mesaj care,
înainte de orice, este imaginea mentală, colorată, luminată sau umbrită de
percepţia personală a emiţătorului şi apoi a receptorului. Altfel spus, dincolo
de limbajul verbal sau nonverbal, mesajul are o componentă energetică interioară, personală,
o amprentă pe care o primeşte atât la emitere cât şi la recepţie.
De aceea, un om care se
teme de ceea ce are în interior, un om căruia nu îi place ceea ce poartă acolo şi
care evită să se privească sincer nu poate comunica. Nici măcar la nivel
superficial. Mesajele lui sunt ambigue, alambicate, ascunse şi greu de înţeles,
indiferent de ce va spune. Poate să fie doar o simplă indicaţie despre cum ar
trebui mutat un obiect dintr-un loc în altul. Inconştient, el el ajunge să
folosescă cuvintele ca pe un scut chiar în jurul mesajului pe care îl percepe
ca fiind ceva interior. Căci chiar eşa este.
Comunicarea între oameni
nu este posibilă fără sinceritate. Degeaba încercăm să înţelegem cuvintele care
îmbracă mesajul, dacă intenţia în care acesta a fost creat nu este una sinceră
şi onestă.
Mărturisesc că în cea mai
mare parte a timpului petrecut în societate, am un sentiment puternic de
confuzie şi năuceală. Şi asta pentru că, în ziua de azi, oamenii nu mai
comunică, ci doar îşi transmit minciuni. În primul rând e o minciună personală,
căci intenţia şi energia în care s-a creeat imaginea mentala este una generată de
teama de a se exterioriza. Mesajul este îmbrăcat ca într-o haină în această
intenţie de a ascunde adevărul interior, adică, mă repet, însuşi mesajul.
În plus, cei nesinceri cu
ei înşişi şi care urmează un scenariu despre ceea ce ar trebui să facă, să
exprime sau să manifeste pentru a păstra o imagine, falsă, despre ceea ce le
place lor să lase impresia că sunt, ajung să se impiedice în propriile lor
minciuni. De aici apare un lag în comunicare, lag pe care îl acoperă fie cu un
ton nepotrivit, fie cu gesturi nepotrivite. Undeva se produce un scurcircuit şi
ei scot la iveală frânturi amestecate din mai multe minciuni.
E greu, dacă nu chiar
imposibil, să transmiţi un mesaj simplu şi concis, atunci când nu eşti conectat
sincer cu imaginea lui mentală şi cu tine însuţi. Însă, dacă există această
conexiune, aproape că nu mai e nevoie de cuvinte. Odată ce mesajul a fost creat
mental de emiţator, receptorul îl poate percepe instant. Altfel spus, cei doi
comunică telepatic, simţindu-şi intenţiile şi mesajele. Acest lucru se întâmplă
deseori în cuplurile în care cei doi sunt sinceri cu ei înşisi. Se întâmplă
firesc acolo unde nu mai există dorinţa de a ascunde ceva interior, acolo unde
cei doi nu se feresc să fie ceea ce sunt, acolo unde nu se mai pun ziduri.
De aceea comunicarea cu
cei din jur este o măsură clară a gradului de onestitate şi sinceritate faţă de
tine însuţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu