M-am dat jos din corabia visurilor direct în totoşii
curcubeu. Cu greu m-am ridicat pe valuri şi am vâslit către ţărm, unde mă
aştepta tribul cotidianelor ca să le orânduiesc care pe unde le e locul. Cu
mare sfădoşenie, cu nasul pe sus şi după îndelungi negocieri, fiecare s-a dus în
legea ei.
Eu am rămas în urmă, pe coasta aceea unde te tot aştept ca
să îţi dau un pup, iar tu să mi-l întorci înapoi, în curcubeele mele
încălţate. Obo-sită. Sau sită-obo. Că parcă am mutat munţii din locul lor, ca
să nu mai ajungă Mahomed la ele…
Hm, mai e o zi până la crăciun… Un crăciun albastru… Senin…
Încălţat şi el în curcubee…
Mai e o zi, poate ultima zi… Ultima zi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu