Ultima poveste cu vichingul

Da, aceasta e ultima. Pentru că de o lună el nu mai este în viaţa mea. Ne dăm noi rotunzi că, dincolo de orice, suntem prieteni, dar, recunosc, că nu e deloc uşor să transformi o iubire într-o prietenie. Cere timp.

Hotărârea era luată. Poate doar mai şovăiam un pic, căci el ar fi putu să facă în acel moment ceva menit să schimbe tot. Dar nu a făcut...

În ziua aceea urma să ne vedem la o cafea. Eu nu mai vorbisem cu el de vreo 2 zile. El nu insistase să rupă tăcerea. L-am văzut de la distanţă, în faţa cafenelei. Nu, nu avea nicio floare... Era acelaşi viching, fără pupi, tandreţuri şi drăgălăşenii...

Era uşor timorat şi închistat. Îl simţeam încordat ca pe un arc. Mă privea uşor ostil... Cunoşteam atât de bine acele semne...

Ne-am aşezat la masă şi, imediat, l-am auzis şuierând câteva cuvinte, extrem de emoţionat:

-Şi, vrei să ne despărţim?

În secunda următoare m-a pufnit râsul. A fost un moment asemănător aceluia în care furtuna se termină şi iese curcubeul. El s-a relaxat imediat şi a râs.

Discuţia a continuat uşor.

Nu, nu vroiam să ne despărţim, dar vroiam tandreţe în viaţa mea, iar el nu ştie să vină cu asta şi, ca un copil încăpăţânat şi cretin, nici nu vrea să încerce. Eu vroiam să ducem relaţia noastră către o altă etapă, iar el nu...

Aşa că am decis să punem punct.

..........................

De curând şi-a găsit o fată care îi place. Mi-a povestit despre ea. Eu l-am ascultat. Pe alocuri i-am dat sfaturi. Ba chiar mi-am bagat coada mai mult decât se cuvenea, făcându-le un studiu al compatibilităţii astrale. Da, se potrivesc şi relaţia ar trebui să meargă minunat, dacă...

Toate astea au venit pe fondul depresiei despre care deja ştiţi. Nici măcar o clipă nu mi-am dat seama că, de fapt, discuţiile cu vichingul despre ea, noua iubită, despre ei, nu îmi făceau bine. Deloc.

Ieri, însă, după revenirea miraculoasă, am vorbit din nou cu vichingul. Vroiam să îi spun că acum sunt bine, căci îmi trimisese un SMS de dimineaţă în care mă întreba cum mă mai simt. Credeam eu că îi pasă, aşa că am vrut să îl liniştesc.

De fapt el avea nevoie de un alt sfat referitor la relaţia pe care e pe cale să o înceapă. Nu înţelege de ce îi este atât de greu să se simtă în largul lui cu ea şi să se desfăşoare aşa cum ar vrea.

Sau, pe scurt, cu cuvintele lui: “Izauro, vroiam să te întreb – de ce sunt aşa cretin când sunt cu ea? Şi chiar există trandafiri mov?!”

Ascultându-l am realizat că ceva nu e ok. O durere surdă vibra adânc în mine. Nuuuu, nici gând! După tot cât a pătimit îngerul meu luând asupra lui vindecare mea, nu îmi pot bate joc şi să mă duc înapoi în râul acela... Îi pot face rău şi lui Simba... Nu! Nici gând! Stop! E clar, nu e treaba mea să îl învăţ pe viching cum să se simtă în largul lui cu femeia aceea... Cum să o ia, cum să se poarte... Şi de unde să îi facă rost fetei de trandafiri mov...

Aşa că l-am rugat să înţeleagă că nu îmi face deloc bine să vorbim despre el şi despre ea si trandafirii lor mov şi că am nevoie de 2 luni să îl scot din aura mea. Că e timpul să se descurce singur. Că poate vorbi de-acuma cu femeia aceea la fel cum vorbea cu mine. Căci ea este acum femeia din viaţa lui.

..........................

Întrebarea lui. Însă, m-a făcut şi să zâmbesc... Simte că îi lipseşte ceva, dar nu ştie că acel ceva era ceea ce îi dăruisem eu. Încă de la inceputul relaţiei el a punctat: “Nu eşti frumoasă, dar mă simt în largul meu cu tine. Simt că pot fi eu însumi. Şi îmi place asta.”

Oare va înţelege vreodată că omul acela care se simţea când era cu mine, era omul pe care eu îl vedeam... Acum e omul pe care ea îl vede...

Şi de acuma el nu mai e un viching... Căci nu pot exista două regine vichinge, sau două Meride, prinţese războinice, gata să se ia la trântă cu ursul viching şi care să îndrăznească să îl gâdile şi să îl ciupească de burtica rotofee...

..........................

După ce a ascultat povestea de mai sus, îngerul a mai ciocnit un pahar cu mine.

-Fată, acuma mai am un singur lucru să te învăţ şi gata. După care mergem la căşile noastre.

-Ce?

-Tu ştii să înjuri? Dar nu aşa, ca fetele! Ca bădăranii! Să o faci cu gura plină! Cu patos, cu flegmă şi din toţi bojocii! Ia, hai, bagă o injurătură, să te aud!

-Pune-mi un viching în faţă, să vezi ce îmi iese!

-Aşaaaaa! Gata, hai acasă!