“Să nu apuc ziua de Crăciun dacă te mint!”

Acum sunt în autocar spre Bucureşti.

Lângă mine e o tipă şi mai idealistă decât mine!

Na, că există!

Am auzit discuţia dintre ea şi băiatul de la capătul firului, al cărui nume îl spunea cu mare drag: “Florinel…”

Se duce să îl vadă. A vrut să îi facă o surpriză şi se pare că i-a reuşit: băiatul nu părea prea încântat. A pus-o de mai multe ori să repete pozna. Fata chiar i-a zis: “să nu apuc ziua de Crăciun dacă te mint!”

Dichisită, cu o alură de om proaspăt picat de la muncă de pe afară(poate Italia), cred că totuşi e doar o fată de la orfelinat… Deşi pare femeie în toată firea.

A împrumutat un telefon de la vecinul din faţă. Căci ea nu are telefon.

Are tot bagajul într-o pungă şi se teme că îi va ceda pe drum, aşa că l-a rugat de vreo 3 ori pe Florinel să îi aducă o sacoşă când vine să o ia.

Nu prea s-au înţeles asupra locului… Ca punct de reper e ceva cu tramvaie. Mă întreb cum îi va solicita şoferului oprirea.

Are mai multe lucruri frumoase la ea, printre care şi o vestă de la Maia…

L-a mai întrebat pe Florinel dacă el mai ia pastile, căci ea şi-a uitat cutia cu pastile acasă…

Apoi i-a spsu că are un ochi vânăt, căci un lemn a lovit-o pe când cineva le tăia. “Nuuuu! Cum să iau bătaie?! Jur că m-am lovit cu un lemn! Uite, că tot e mâine Crăciunul – să nu apuc ziua de Crăciun dacă te mint!”

Da, din nou… De fapt, a repetat-o de vreo 4 ori. Cred că e tare importantă ziua aceasta pentru ea…

L-a mai rugat pe Florinel să îi cumpere un pachet de ţigări şi un suc. Nu contează de care! Acum se alintă, desigur… Dar, de unde a plecat, a primit doar 70 de lei. 60 de lei e biletul. Deci e one way ticket.

Acum e uşor tăcută şi tristă.

I-am oferit o banană din cele 3 pe care mi le-am luat ca cină. Un zâmbet larg, curat, i-a luminat faţa. Cu coada ochiului am observat că a pus-o deoparte. Pun pariu că i-o duce lui Florinel.

Norocosul de el…