Mesaj de dincolo

E atâta tristeţe aici...

Sunt prinsă ca un o gâză...

Nici nu cutez să mă mai mişc, căci cu fiecare mişcare mă înfăşor şi mai bine în plasa asta lipicioasă, vâscoasă...

Abia respir...

Abia vorbesc...

Abia mai stau în corpul ăsta...

Nu mai vreau nimic...

Tremur uşor...

Inima o ia razna cu fiecare nouă clipă...

Stau chircită cu capul pe genunci şi mâinile strânse în jurul umerilor... Sunt un fetus... Devin din ce în ce mai mică...

E multă durere...

Fiecare gură de aer doare... Fiecare inghiţitură de apă doare...

Fiecare clipă de somn e îndelung cerşită...

Aş vrea să îmi pot smulge inima din piept şi să o dăruiesc cuiva care are nevoie de ea...

Eu nu fac acum decât să pângăresc toată iubirea pe care am primit-o... Care s-a strâns acolo...

Mă rog, deşi nu mai cred nici în asta... Dar ştiam că poate fi de folos... Mă rog pentru alţii. Căci eu nu mai vreau nimic...

Poate că asta e... tot...

M-am strâns în jurul inimii ce am rămas... M-am stafidit în jurul ei...

E greu de crezut... că am ajuns aici...

Încă îmi repet cu lacrimi: “Nu pot să cred...”

Inima doare, să ştiţi... Doare tare... Mai ales când a auzit că nu o mai vrei... Îşi face bagajul de acuma... Strânge din venele tale toată căldura la care renunţi atât de uşor...

Oare mai e mult până jos?... Atât de sus urcasem?!...