Viaţa, doamnă cu sarmale-n cap, e doar un spectator la rolul pe care îl joci

Uneori viaţa îţi dă doar miere şi lapte. Te alintă şi te îmbracă în ele.... Apoi te biciuie cu lămâi!

Una câte una, ţi le trânteşte în capul plin de vise, aşa ca să te scuture bine!

Şi stă pe margine, cucoană cu sarmale-n cap, să râdă de tine!

Ce poţi face? Te scuturi de toate seminţele de scandal, îţi storci zeama din cap şi îi faci un semn discret. Pe ăla cu degetul din mijloc!

Ea o să râdă şi mai tare de tine, căci prea te iei în serios, şi o să scrie la reviste astfel încât să te pomeneşti cu toţi piticii la uşă. Frumos aliniaţi, răbdători, ei vor ciocăni, unul câte unul, tu le vei deschide, ei vor intra şi... desigur, vor începe să râdă de tine! Mai tare!

Ideea e să pricepi odată şi pentru totdeauna că mare poznă faci cand te iei aşa în serios şi crezi tu că stă pământul pe loc dacă schimbi macazul şi faci d'alea nefăcute, fără logică, dar care te fac fericit. Căci viaţa, cucoana aia cu sarmale în cap, e acolo să îţi dea tot, dar tu, ca un zălud, refuzi tot!

Nicimăcar nu le mai triezi! Zici tu hotărât: “Nuuuuu, astea sunt doar vise!”

Aşa, şi?! Ce dacă sunt doar vise?! Ce dacă a doua zi se va dovedi că nu putem escalada muntele căci am rămas fără tălpici antiderapanţi la opinci?! Ce dacă căsuţa aceea de pământ ne va ieşi strâmbă şi albastru cu care am vopsit rama de la geam e, de fapt, un bleu?! Ce dacă o să mâncăm barabule coapte în loc de paste şi slănină afumată?! Da, da! Ce dacă?!

Atâta căt am râs când le-am făcut – asta contează!

Cucoana asta nu are niciun scop. Ea doar stă acolo cu sarmalele ei. Te priveşte, te iubeşte şi te ironizează cum e mai bine!

Căci eşti un mare împiedicat! Căci tu singur te-ai repezit către iepuraşul de pe buza prăpastiei şi te-ai împiedicat de picioruşul lui! Nu! Nu te-a împins nimeni!

Dacă tot cazi acum, măcar fă şi tu niste scheme în aer! O răsucire, două! Ia vezi, dacă întinzi mâinile în lateral, se transformă în aripi?! Poate poţi zbura, dar ai uitat!

Iepuraşul te priveşte de sus! Dă-i un spectacol!

Mă repet, stiu! Dar cucoana asta chiar nu are niciun scop cu tine! Doar că îi place mult spectacolul!

În fiecare dimineaţă trage cortina de pe scena ta. Stă în culise de cele mai multe ori. Dar sunt şi premierele la care stă spectator în primul rând. Atunci când tu joci rolul vieţii tale. Căci propria ta viaţă te urmăreşte cum te desfăşori, cum ştii tu toate replicile, cum te mişti pe scena, cum ţipi şi şopteşti, cum cânţi şi dansezi. Şi toate îi plac!

Căci, ţi-am zis: cucoana asta iubeşte spectacolul şi te urmăreşte cu lămâile ascunse prin buzunare.