Ştiţi revelioanele acelea petrecute în gaşcă, acasă la cel ai cărui părinţi urmează să plece în seara magică? Că au bilete pe undeva, sau altceva aranjat.
E cam aşa: se dă sfoară printre prieteni:
-Băăăăi, sunt singur acasă în noaptea de revelion! Hai la
mine!
Se face chetă şi se desemnează persoanele care vor merge
la magazin. Întotdeauna băieţi, că fetele "nu pot căra"! După băuturi, dulciuri, masline şi fructe. Cică! Căci băieţii se întorc întotdeauna numai
cu băutură! Poate şi câteva sticle de cola – "că merge şi cu Whiskey şi pot bea şi
fetele, dacă vor un suc"!
Apoi se decide cine se va ocupa de muzică. De obicei aici e
desemnat cel care are şi o staţie, un cdplayer, un casetofon. Sau, cum era pe vremea mea, :), un magnetofon cu
benzi.
Să nu uităm de petarde şi pocnitori! Of, sper să nu fie din nou Bubu, că anul trecut a venit cu grenade! Le
găsise la unul negru într-un gang…
Se stabileşte clar ce aduce fiecare.
-Ca să nu păţim ca anul trecut, frate, când am adus toţi salată de
boeuf!
Luis, spre uimirea tuturor, s-a oferit să aducă un curcan
umplut! Nici mai mult, nici mai puţin!
-Cum, băi, un curcan întreg?!
-Da, măi!
Aici nu e nimic
surprinzător, deoarece Luis e recunoscut pentru capacitatea lui de a-şi da şi
cămaşa de pe el!
-Cine drac’ ţi-l face?
De data asta,
întrebarea e îndreptăţită, pentru că Luis este un copil născut la bătrâneţe,
iar părinţii lui sunt oameni trecuţi de 70 de ani, iar el habar n-are de bucătărit!
-O s-o rog pe mama.
Muzică. Veselie. Glume. Alcool. Glume deşucheate. Muzică.
Veselie.
Luis nu venise, încă. Motiv de glume pe seama lui.
-Băi, ăsta a rămas înţepenit în curcan!
A venit! Şi, spre surprinderea tuturor, a adus şi un curcan umplut.
De fapt, un iii-mens curcan umplut!
Fetele de serviciu la bucătărie au preluat platoul uriaş şi
frumos ambalat.
-Cine ţi l-a făcut, Luis?
-Maică-mea!
-Păi, nu s-a supărat că ai pus-o la treabă în ajun de
revelion? Că a muncit ceva femeia la… nămiloiul ăsta!
-Nu. Chiar s-a bucurat! Ce nu face ea pentru mine?!
Platoul a fost pus pe masă şi scos din ambalaj. Stupoare! În curcan erau înfipte nişte… şuruburi… Ştiţi
holşuruburile acelea lungi, subţiri… Dar frumos colorate.
-Luis, … ce sunt astea?
-… Băi, nu ştiu… Dar dacă mama le-a pus acolo, înseamnă că
aşa trebuie!
-Aha…
Fetele s-au apucat să îl porţioneze.
-Să le fie mai uşor băieţilor să îl servească. Că ăştia sunt
în stare să bea ca porcii şi să zică că nu au mâncat că le-a fost greu să îl
taie.
Curcanul era foarte bine făcut. Umplutura delicioasă. Dar…
Stupoare din nou! Fetele au găsit ceva şi în umplutura din curcan! Ceva mare,
negru, din cauciuc dur.
-… Luis, ăsta ce e???!!!
-…Hmmmm… Pare a fi dopul de la chiuvetă…
-Păi, şi ce caută în curcan?!
-Nu ştiu… Dar dacă mama l-a pus acolo, înseamna că aşa
trebuie!
Anul următor, Luis s-a oferit să aducă un platou cu un
porcuşor mic-mic(avea el pe nuştiu unde
pe la ţară…).
Au sărit toţi:
-Băăăi! N-o mai sâcâi pe maică-ta cu prostii dastea!
Putem pune şi noi nişte pulpe la cuptor!
-Lasă, măi! Ce nu face mama pentru mine?!
-Da, Luis, ştim: “Dacă mama l-a pus acolo, înseamnă că aşa trebuie!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu