Părinţi şi copii

Am auzit azi regretul amestecat cu ruşine a unui părinte referitor la faptul că şi-a privat copilul, când era mic, de beneficiile companiei unui animal.

Da, este o pierdere. E o pierdere când e mic, dar şi când e mare. Şi în niciun caz nu e un motiv de ruşine.

În momentul în care copiii noştri erau mici, atât ne-a dus capul. Ce am făcut am făcut ca să le fie lor bine. Şi aşa credeam atunci. Sunt sigură că orice părinte care ia această decizie o face cu intenţii bune.

Am mai auzit blamările pe care şi le aducea un părinte pentru că financiar nu îi putea oferi prea multe copilului său. Nu cheltuia banii pe alcool sau ţigări, sau pentru alte mofturi personale. Dar suferea, totuşi, că nu îşi poate îmbrăca fiica în rochii noi şi frumoase, şi că multe haine erau primite “de căpătat”.

Asta chiar nu este o pierdere, atâta timp cât acel părinte chiar făcea tot ce îi era omeneşte posibil în acel moment. Adică îi dădea tot ce avea. Poate nu era mult, dar era tot!

Am mai auzit teoria altora cum că ei nu fac copii până nu sunt siguri că le pot oferi marea şi sarea. Căci nu vor să fie puşi în situaţia în care copilul îşi doreşte ceva şi ei nu au bani să îi cumpere.

Nimic mai greşit! Copii chiar au nevoie uneori să nu primească tot ce vor. Aşa, ca să nu se deprindă cu prea multe posesiuni şi să înveţe să şi le creeze singuri, sau să imporvizeze.

E drept, am auzit şi reproşurile unui copil la adresa tatălui care trăia dintr-o pensie mică, cum că nu vrea să-l ajute cu câteva mii de dolari ca să plece peste mări şi ţări. Tatăl îl ţinuse la facultate şi îi găsise şi un job fiului. Poate nu foarte bine plătit, dar făcuse tot ce era posibil în acel moment. Şi nu avea nicio economie. Adică nu stătea cu banii la saltea. 

Între timp, fiul s-a răzgândit şi azi e tot în ţară. Şi-a găsit singur un job. Şi caştigă pe lună cam suma aceea pe care o ceruse impetuos tatălui pensionar.

Dragii mei, parinţi şi copii, nimic din ceea ce trăim nu e întâmplător. Viaţa ne dă exact ceea ce avem nevoie pentru a creşte. Fiecare e cu lecţia lui. Nu exista termene de comparaţii. Nu există că alţii au mai mult, sau mai puţin. Fiecare dintre noi primeşte fix ce îi trebuie!

Am fost exact părinţii care trebuia să fim pentru acel copil, căci el ne-a ales pentru treaba asta!

Şi am avut exact părinţii de care aveam nevoie, pentru că noi i-am ales pentru treaba asta!

Vrei să schimbi ceva, schimbă! Nu e nimeni vinovat sau răspunzător pentru lipsurile şi refularile tale! Şi nici tu nu eşti vinovat pentru lipsurile şi refulările altora!

Atâta timp cât ceea ce faci faci din tot sufletul şi cu dragă inimă, e clar că e tot ce poţi face în acel moment şi e minunat!

Nu mai pierdeţi vremea cu reproşuri sau ruşini că aţi făcut sau n-aţi făcut ceva! Acum că aţi învăţat lecţia, mergeţi mai departe.