Oare dacă mă concentrez puternic… Cu ochii adânc închişi
spre interior… Şi îmi bat în centrul pieptului cu degetele strânse tustrele ca
la închinăciune… În ritm treiar de vals… Oare dacă fac asta de trei ori… de
câte trei ori… Gândul meu devine?!
Dansez! Acum! Cu el… Cu mâna mea în mâna lui… Pe
melodia I just Call… Într-o sală mare
de dans, cu lumini violet… Un glob uriaş cu bucăţele de sticlă aruncă săgeţi de
jur împrejur…
Acum privim împreună răsăritul… Eu în salopetă
de zugrav – căci ne-a prins dimineaţa
sporovăind şi dând cu bidineaua şi nu am gasit haine curate de schimb… Tu
în hainele de înger… Eu cu capul pe pieptul tău. Uşor somnoroasă. Dar nu
suficient cât să închid pleoapele… căci nu vreau să pierd nimic din acest
moment… Tu îmi ţii mâna cald… lângă obraz. Într-un sărut prelung…
Iar acum urc. Urc muntele! Urc către cer! Voi face un popas
de două săptămâni în tabăra de meditaţie. Un popas de purificare în drumul
către mine însămi… Am luat cu mine tot ce am şi am lăsat în urmă tot ce n-am…
Acum sunt un pescăruş ce coboară din înalt. Înapoi către
pământ. Un Icar care nu şi-a ars aripile… Căci a ţinut ochii bine strânşi către
interior…
Acum… am uitat să mai număr… Am uitat să mai ciocănesc în
trup. Am uitat… să mai fac descântecul… Şi totuşi… am trăit toate vieţile…
Într-o fracţiune de secundă, toate au trecut prin mine… Ca un fulger… Te-am
trăit pe tine, pe mine cea de ieri, pe noi… doi înainte să devenim doi…
M-am regăsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu