O singură magie pentru orice

În turnul castelului său de pe vârful muntelui, magul privea gânditor pe fereastră.

-Hmmm, se pare că sunt singurul mag care nu are un obiect magic… Toţi magii au transferat puterea lor într-un obiect anume… O baghetă, o poţiune, o carte… Eu nu… Să fie bine, să fie mai puţin bine…

Era un mag cu puteri mari, pe care le putea folosi oricând, necondiţionat fiind de nimic, dar cineva îi ceruse un obiect magic… Şi asta îl pusese de vreo două zile în mare încurcătură, căci nu ştia ce să ofere… Şi dorea, din tot sufletul, să ofere ceva.

-Aş putea să îi dau bicicleta mea albă. Întotdeauna mă simt magic pe ea! Au fost zile în şir în care am pedalat, aşa fără pălărie şi robă, cu părul în vânt… Pe dealuri… Şi am uitat de timp, de mine… de toate gândurile care mă bântuiau ca nişte stafii! Şi apoi, ce sentiment de libertate am când mă urc pe ea! E ca şi cum din clipa aceea pot ajunge absolut oriunde şi asta doar bazându-mă pe picioarele mele! Nu e nicio magie aici, oricine poate face asta! Dar aş putea să arunc asupra ei o vrajă, ceva… Să zicem că o fac să zboare, dacă inima celui care o încalecă e curată ca a unui copil! Hihi! De parcă oamenii nu ar putea face asta şi singuri, fără nicio vrajă! … Dar ei au uitat asta, fiind mereu în căutare de senzaţii. Da, aşa o să fac! Şi toţi copiii vor zbura cu bicicleta asta, iar părinţii o să îi caute pe cer! Hihihi!

Magul râdea de unul singur, în turnul său din vârf de munte, amuzat de mica farsă la care se gândise. Era ca şi cum ar fi vopsit în albastru cerul azuriu, doar aşa ca să îl vadă toată lumea, căci el, de fapt, făcea ceva ce era deja făcut, dar oamenii nu mai vedeau. Căci ochii lor prea se obişnuiseră cu frumoasa culoare…

-Poate că uneori oamenii au nevoie ca cineva să le amintească lucurile pe care le-au uitat, astfel încât să le redescopere ca fiind făcute de alţii, când, de fapt, sunt tocmai de ei făcute! Of… e trist, dar cred ca iar au uitat cu toţii cât sunt de …magici şi plini de puteri. Dragii de ei…

Magul nu mai râdea. Privea tăcut pe fereastră, către satul dintre munţi, la care ţinea atât de mult.

-Da, asta e cea mai bună magie pe care o pot face! Ceva care să le amintească zilnic că ei singuri pot face tot ce îşi doresc, dacă au inima curată şi plină de iubire! Şi că tot ce au nevoie – magie, putere, forţă – găsesc în ei înşişi în orice clipă! O singură magie pentru orice!

Aşa că magul cel înţelept şi-a luat paleta cu vopseluri şi a pus un singur punct auriu pe globul soarelui, murmurând uşor:

-Introversus-

-Paradigmus-

-Humanitarus-

-Solarus...

Fie ca în fiecare...

Dimineaţă, ....

La răsărit,...

Cine va privi la soare...

Va ştii pentru ce-a venit...

Ziua îi va fi frumoasă, ....

Împăcată şi-n iubire, ...

Şi va dărui, la rându-i, ...

Zâmbete şi fericire...

-Introversus-

-Paradigmus-

-Humanitarus-

-Solarus...