Respectul datorat unei stimate doamne

Doamna, mama lui Ivan, taman terminase de meşterit o imensă oală cu delicioase sarmale. Sarmale în cuib – adică adevărată migală de chinez bătrân.

Dar şi o jumătate de sticlă de vodkă. Căci vodka şi bucătăreala merg mână în mână la doamna Petrovici.

Acum se simţea împlinită şi plină de drag faţă de fiul ei, care tocmai pierduse a doua oară anul 2 de facultate. Alte taxe, altă distracţie…

-E, dar de data asta nu mai stai mătăluţă cu chirie în garsonieră… O să stai în cămin, ca toţi studenţii! Uite, aşa, ca să mai reducem paguba…

-Oricum, e mai bine în cămin… Căci la garsonieră nu mai scăpam de prieteni… Mereu veneau să dăm chindii… Daia nici n-am învăţat… Că n-am avut timp din cauza lor…

-E, lasă că acum te pui cu burta pe carte…

-Numai Răzvan e de vină…

-Cum aşa?!

-Păi el era aproape zilnic pe acolo! Nici nu se mai ducea pe acasă!

-Nu zăăăăău?! Adică ăla stătea pe capul tău şi nu te lăsa să înveţi?!

-Păi, da… Şi îmi mai mânca şi mâncarea!

-Ceeee?! Eu mă spetesc să îţi fac numai delicatese ca să aibe ăla ce să bage în el?! E, nu! Că îl sunt eu acum pe taică-su, să vezi ce-i fac! Taică-su ştie ce poamă are la uşă?!

Fiul, Ivan, o privea acum uşor crispat, căci gluma ajunsese prea departe. Iar maică-sa chiar părea în stare să îl sune pe tatăl prietenului său cel mai bun să pună gaz pe foc. Aşa că a avut o tentativă de împăcare:

-Ei, lasă, că şi eu am fost pe la el pe acasă… Maică-sa mi-a dat întotdeauna să mănânc.

-Nuuuu, că eu îl sun!

Femeie hotărâtă, doamna Petrovici a pus mâna pe telefon şi …

-Alo, mama lui Ivan sunt, prietenul fiului dumneavoastră!

-A, bună ziua stimată doamnă! Ce mai faceţi?

-Hai, lăsaţi nu mă luaţi aşa, că nu ţine! Eu am sunat să vă întreb dacă ştiţi ce face fiul dumneavoastră? Că din cauza lui, Ivan al meu a pierdut a doua oara anul 2!

-… Păi, nu ştiam… Îmi pare rău… Dar ce vină are Răzu al meu în povestea asta?

-Cum ce vină?! Dacă a stat tot timpul pe capul lui Ivan?! O clipă nu l-a lăsat să înveţe! Ba i-a mai mâncat şi mâncarea!

-Stimată doamnă, sigur e o confuzie, căci Razu al meu are ce mânca acasă şi doar n-a stat cu forţa la Ivan…

-O confuzie?! Dumneata încerci să mă prosteşti pe mine?!

-Vai, nu aş îndrăzni!

-Porcule!

-…

-Cum îţi permiţi să mă iei pe mine aşa?! Ce, crezi că nu ştiu eu ce hram poartă Răzu al dumneata! E un nesimţit!

-Doamnă, te rog să îţi măsori cuvintele, că dacă nu,…

-Că dacă nu, ce?! Mă ameninţi?! Aşa tată aşa fiu! O şleahtă de derbedei şi golani!

-Doamnă, să ştii că închid!

-Îndrăzneşte numai!

Şi i-a închis. Doamna Petrovici era de-a dreptul indignată!

-Cuuum?! Nesimţitul mi-a închis înainte să termin ce aveam să-i zic?! Nu, că nu-l las eu aşa!

A format din nou numărul şi a trecut direct la atac, fără nicio altă introducere:

-Porc bătrân şi nesimţit, cum îndrăzneşti tu să îmi închizi telefonul în nas! Adică am fost bună să îl ţin pe fiitu pe distracţii şi mâncare, iar acuma nu mai sunt?! Măgar ordinar ce eşti! Şi tu şi fiitu! Doi derbedei! Că ştiu eu că nici tu nu eşti uşă de biserică! Păi, da, a a vut de la cine învăţa Răzu al tău! Un prost crescut! Că l-am văzut eu de la început de când a venit Ivan cu el încoace – că nu are nimic în cap! Numai  ţigări, băutură şi gagici! Şi l-a stricat şi pe al meu! Şi…

-Stimată doamnă, ia staţi un pic, că eu am doar una de zis…

-Da?! Care?

-Să-mi sugi p***, cucoană!

Şi a închis, lăsând-o pe doamna Petrovici ca la dentist. Că atâta mojicie greu îi era să înghită.

Degeaba a tot încercat să îl prindă din nou pe tatăl lui Răzu, telefonul lui fusese închis.

Într-un târziu, roşie ca focul şi cu spume la gură, s-a prăbuşit în pragul uşii, şuierând:

-Câtă lipsă de respect… Eu sunt o doamnă… Şi ce îmi spune el mie…

Ivan şi domnul Petrovici (cel din urmă - martor tăcut care gătase cuminte şi cealaltă jumătate de sticlă de vodkă) o priveau calmi.

-E, lasă că îi trece ei.

Au păşit peste ea, lăsând-o acolo în uşă, ca pe o cârpă căzută pe jos cât era de lungă şi de lată, să se tânguiască în spasme de lipsa de respect la care fusese supusă.

-Auzi ce mi-a spus el mie…

Şi s-au dus în centru, la magazin, că se terminase vodka.