Orhideele cresc pe bălegar

Uneori lucrurile neplăcute sunt ca o substanţă de contrast pentru cele minunate…

Am trăit acest adevăr de curând…

În urma unei discuţii mai furtunoase, şi deloc plăcute, cu un coleg de serviciu, a urmat o perioadă mai tulbure pentru mine... Ziua următoare coflictului, deşi mă simţeam ca o râmă strivită de un bocanc, am ales să revin la locul faptei. Adică la serviciu. Starea s-a accentuat cu fiecare pas cu care mă apropiam de acest loc. Dar aveam nevoie de aceasta expunere…

A urmat o zi în care, fără să fiu o plângăcioasă, m-am comportat ca atare. Mai bine de treisferturi din timp, lacrimile au şiroit… Dar am mers mai departe…

Căci… am nevoie de această experienţă… Cumva trebuie să învăţ să gestionez conflictele… oricât ar fi de grosiere…

Surpriza plăcută…şi ca un semn trimis de univers… a fost gestul unui alt coleg…

Ştia povestea… A plecat să îşi cumpere ceva de la magazin şi, la întoarcere, mi-a întins prin epicul şi micul gemuleţ de la ghişeu, un buchet de lăcrămioare...

-Uite, nu mai plânge… Lasă… O să vorbesc şi eu cu el…

Plâng şi acum…

Dar de duioşie…

Căci am simţit, încă o dată, şi în mijlocul unei furtuni că suntem binecuvântaţi cu fiecare experienţă, plăcută sau neplăcută…