Ca-n filmele cu Stan şi Bran

Vorbesc cu Simba. Taman fusese la medic. Cu inflamarea lui cu tot. Era în gardă şi călca pe pernuţe, ca un leu care nu vrea să îşi pună blana la muncă ci o aşteaptă pe mama de leu… Să le descâlcească ea!

-Cică trebuie să mergem la Casa de Asigurări…

-De ce?

-Că nu figurez ca fiind asigurat…

-Păi, vrei să te iau eu de mânuţă să merg cu tine acolo?

-… Nu prea am înţeles despre ce e vorba…

O sun pe doctoriţă şi îmi explică:

-Să mergeţi cu el, că poate nu se descurcă. Trebuie luată o adeverinţă de la facultate că e student şi apoi mers cu ea la Casa de Asigurări să o înregistreze.

Închid. Îl privesc pe Simba. Mă cam iritasem de la propoziţia cu “mergeţi cu el că poate nu se descurcă”.

-A zis că ţi-a mai spus ce e de făcut…

-Da… Dar nu am înţeles…

-Cum pana mea?! Nu ai înţeles că trebuie o adeverinţă de la facultate?! Sau vrei să mă duc eu să o iau?! Sau să te iau de mânuţă să mergem împreună?!

Eram deja explozivă. Îmi ieşisem rău din pepeni.

Deja băteam cu copita în pământ şi îmi luam elan să mai sparg vreo două ziduri, când îl aud pe Simba cum se răţoia, acum iritat şi el nevoie mare:

-Nu mai ţipa la mine!

-… Hă?!...

-Ce urilii aşa?! N-am înţeles ce a spus!

-Păi, măi, eşti ditamai găliganul de 20 de ani! Întrebi până pricepi! Dar tu te-ai obişnuit să stau eu mereu după curul tău! E, uite că nu mai stau!

-Păi nu mai sta! Caut pe cineva să mă ajute!

-Pe cine?!

-Nu ştiu! Cineva care nu ţipă la mine!

Eh, dar mi-a trecut…

Dupa 15 minute eram la ORL cu el. Cu Simba. 

La recomandarea medicului de familie, care, după două zile de tratament prescris(tratament care a costat 26 de lei şi care nu a dat rezultatul scontat), a recunoscut că nu ştie ce are copilul şi că mai bine mergem la ORL, ecografie şi analize!

-Pana mea! Aşa mă fac şi eu medic! Vine la mine pacientul şi o iau prin încercări – haideţi să încercăm nişte paracetamol. Daca nu merge, o să încercăm nişte altceva…

Trebuie să trăiască şi farmaciile cumva, nu?!

Deci, mergem la ORL de data asta, să vedem de ce Simba, copilul, e aşa inflamat…

Eu ştiu. El nu vrea să vadă…

Mă furişez în urma lui şi intru şi eu în cabinet. Mi se părea hilar, dar hai, să nu zică leul că nu a înţeles iar.

Medicul… Ha! Un arab! Relaxat pe scaun. Ne-a primit cu un:

-Bâdâ gânâ!

Şi eu şi fiimiu îl priveam sideraţi. Ce dracu zice ăsta?!

Se uită la moacele noastre cu ochi bulbucaţi şi repetă mantra conturând un pic sunetele:

-Bun ziu.

-Aaaaa! Zic eu relaxată. Bună ziua!

He, până aici e perfect. N-am dat decât 35 de lei pe consultaţia asta.

L-a consultat pe fiimiu cu mare dichis, mai punând câte o întrebare de genul:

-Bâdâ gândi, cârni…

Băi, frate, ce draci de limbă vorbeşte ăsta?!

Repetă, totuşi întrebarea:

-Durer burtă ai?

Aaaaa! Ptiu! Asta era!

În fine, consultaţia a continuat aşa. L-a tot palpat, a băgat câte o mantră daia de-a lui, pe care apoi o repeta cumva şi pe înţelesul nostru…

I-a mai băgat şi o mână pe gât… Cu mănuşa cerută de la asistentă cu un:

-Mâgâdâg.

Ce mai! Ca la carte!

Concluzia e cea pe care eu deja o ştiam: un ganglion inflamat. Totul e pe sistem limfatic. Nişte toxine, ceva. I-am zis şi de Ivan cu care Simba doarme pe piept. Mai exact, motanul îi stă pe piept, iar Simba doarme cu nasul în curul lui. Şi de micii mâncaţi înainte cu vreo 2 zile şi care l-au ţintuit în pat cu dureri de burtă.

Când a auzit de motan, medicul a întrebat:

-Zgârât bă mând?

Deja ştia că ridicatul meu din sprâncene, acum amuzat, era o invitaţie la a mai încerca o dată să transmită mesajul.

Simba, oricum, îl privea absent. El chiar nu înţelegea nimic.

-Zgărici pe mân are?

Mă uit la asistentă. Asta chiar se distra. Mi-a murmurat abia auzit, dar am citit pe buze cuvântul “zgârieturi”.

-Cat scraci! Zice iar medicul. Şi ne şi exemplifica mimând că se zgârie cu o mână pe cealaltă.

Se întoarce către Simba care stătea ca la dentist de-acuma.

Ce e drept îl înţelegeam, sărmanul…  Acuma îi dădeam dreptate şi mă felicitam pentru faptul că am intrat cu el în cabinet, că era probă grea acolo! Dacă e ştiut că nu înţelegi ce scriu medicii, mai nou, ai şanse ca nici ce zic să nu pricepi!

Deci, se uita spre Simba şi repeta cuvintele acelea. Am înţeles într-un final că încerca să vorbească în engleză. Simba nu înţelegea neam! Nici româna şi nici engleza medicului arab!

Până la urmă a înţeles ce tot bânguia medicul şi a dat în semn de "nu" din cap.

I-a prescris 10 zile de antibiotic şi un antiinflamator. Am dat şi pe astea 61 de lei că Simba nu e încă asigurat… Că nu a înţeles ce i-a spus doctoriţa. A fost nevoie să îi traduc eu. Mâine îşi rezolvă.

Deh, trebuie să trăiască şi sistemul medical, în pana mea!