“Mergând descoperi, stând conservi, iar conservele expiră.”

Pe alocuri respiraţia mi se taie într-un acces de spaimă…

Simt că rup un dig, că urmează să fac… una nemaifăcută până acum.

Dar, pur şi simplu, nu mă pot opri!

Cu fiecare zi care mă apropie de acest moment, ceva nou creşte în mine.

Mă schimb.

Cel mai mult îmi place sentimentul că mă trezesc. Ca şi cum ies dintr-un somn lung. Comod. Dar fără acţiune. Unul liniştit şi, ciudat, extrem de obositor!

O cutezanţă regală creşte în mine! E un curaj măreţ însoţit de încrederea interioară(tot mai pregnantă) că am dreptul să primesc tot ceea ce viaţa e acum pe cale să îmi ofere. Că, da! Merit asta!

Totul a fost acolo, pentru mine, de la bun început, numai că eu, pentru o vreme, am ales să fac un mic ocol. De dragul lui Simba. Acum, cercul fiind închis, am ajuns în punctul de unde e timpul să continuu.

Nuuuu! Nu regret nimic! Ocolul şi-a avut rostul lui! Fără acest cerc nu aş fi cunoscut maternitatea, naşterea, iubirea pe care o simte o mamă! Îi mulţumesc universului pentru toate aceste daruri incredibile! Mai mult, Simba a venit în viaţa mea cu braţele pline de lecţii. Cele mai faine de până acum! Sunt… pur şi simplu, o femeie binecuvântată cu o experienţă minunată! Experienţă care mi-a adâncit cunoaşterea, intuiţia, feminitatea…

E vremea să merg mai departe…

Drumul meu continuă. Acum, femeie şi mamă, pe un drum nou.

Şi, din nou, purced binecuvântată pe acest drum. Căci am găsit iubirea. Iubirea aceea pe care întotdeauna am purtat-o ca pe un vis interior, ca pe un susur blând mereu auzit, ca pe o nestemată, ca pe o dorinţă mereu insinuată… Iubirea împărtăşită deplin.

Da, eu am primit şi acest dar…

Sunt o femeie care iubeşte şi este iubită aşa cum, poate, mulţi nici nu ştiu că e posibil…

Pornesc urmând această lumină.

Cum aş putea să nu pornesc pe calea aceasta?! E ceea ce mi-am dorit mereu! Vin cu dorinţa aceasta din vieţile trecute! O simt în mine atotştiută, atotcălăuzitoare… O simt în mine ca şi cum ar fi esenţa mea…

Dacă ar fi să mă scoată cineva din trupul de carne, gânduri şi sentimente, eu asta aş fi: o iubire curată. Palpabilă.

Da, a fost nevoie să tai multe cordoane. Eram mai legată decât ştiam. Şi nu numai de Simba…

Confortul, deşi nu îmi mai aducea bucurie, era mare.

Las tot în urmă şi pornesc pe o cale despre care, sincer, nu ştiu unde va duce. Ştiu, însă, că fecare pas va fi unul nou. Iar eu voi fi trează. Atentă. Mai vie ca oricând. Prezentă cu totul la o nouă experienţă.

Urmează să trăiesc o viaţă nouă în aceeaşi viaţă.

“Mergând descoperi, stând conservi, iar conservele expiră.”
ELTA