Privesc în urma lor. Sunt soţ şi soţie de mai bine de 35 de
ani, acum în pragul pensionării, aproape neschimbaţi de anii care au trecut… Încă merg pe stradă ţinându-se de mână... Suntem vecini dintotdeauna, ne-am întâlnit deseori, şi
parcă, cu fiecare zi ce trece, iubirea lor e tot mai mare! Iar azi eu chiar o pot vedea în jurul lor…
Uneori ne oprim să vorbim. Cel mai des despre fiica lor – o pianistă
foarte talentată, plecată de la 17 ani de acasă pentru a-şi urma chemarea. Era firesc ca dintr-o asemenea iubire să se
nască un copil plin de har!
Pot vedea expresia de pe chipul lui atunci când ea, soţia,
vorbeşte. Nici măcar o dată nu a întrerupt-o! Dimpotrivă! Dacă ea l-a
întrerupt, el îndată a tăcut şi a lăsat-o să continue.
Pur şi simplu el o soarbe din priviri atunci când ea
vorbeşte! Îi priveşte buzele, ochii, chipul exact ca un adolescent îndrăgostit!
Si asta chiar dacă nu e de acord cu ceea ce ea spune. Nu contează! E părerea ei, iar el o respectă pe ea şi tot
ceea ce ea reprezintă…
El e argint viu! Ea este mai lentă în mişcări. Dar ei doi,
întotdeauna, merg pe stradă unul lângă altul. Niciodată unul hăis şi altul cea!
Şi asta pentru că el îşi calibrează pasul prea rapid după pasul ei. De ce? Pentru că el o iubeşte şi apreciează fiecare
clipă petrecută lângă ea! Cum ar putea să o lase în urma lui?!
Interesant este felul în care ei doi par a nu se schimba
deloc cu trecerea anilor. Ba chiar par a întineri.
Da, sunt un cuplu în care el, bărbatul, îşi iubeşte soţia. Mult, mult, mult de tot!
De aceea, privesc în urma lor cu admiraţie şi înţeleg că,
într-un cuplu, dacă el nu ştie a iubi, ea singură prea departe nu va reuşi să
ducă acea relaţie. De el depinde tot!
Fericită este femeia care întâlneşte bărbatul capabil de
iubire! Bărbatul acela matur, care nu se teme să fie el însuşi, care are
încredere în ceea ce simte şi ce vrea, care nu şovăie în a-şi urma inima, uneori
în ciuda egoului de bărbat! Da,
binecuvântată este ea, căci lângă un astfel de bărbat iubirea ei poate înflori
incredibil şi ea fericită şi împlinită va trăi.
Interesant este că, deşi suntem vecini de mulţi ani, eu am
văzut iubirea lor şi am recunoscut-o doar când eu însămi am ajuns să trăiesc o
iubire asemenea…
Poate că doar cei care
sunt pe o anumită vibraţie pot vedea această iubire vie, palpabilă,
transformatoare, creatoare, aproape de divin…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu