Îmi amintesc că după ce am terminat facultatea, o vreme,
m-am simţit fără direcţie. Se încheiase o etapă din viaţa mea – să zicem cea a
educaţiei - şi eram în acel punct în care nimerit ar fi fost să stau şi să mă
întreb: ce îmi place cu adevărat să fac? Cum vreau să îmi petrec viaţa de acum
înainte? Ce mă atrage?
Mulţi dintre noi simţim acest lucru după absolvire. Şi anume
că suntem la o răscruce şi avem de ales: ne apucăm de făcut bani sau ne
îndreptăm către ceea ce ne place?
Cei mai mulţi, însă, alegem atunci să facem bani şi, încet,
uităm de ceea ce ne place…
Astfel, firesc, ajungem să ne petrecem viaţa irosindu-ne
timpul… Să facem lucruri pe care nu le dorim pentru a avea bani pentru lucruri
pe care credem că le dorim…
Ce ar fi dacă am alege în acel moment de cumpănă să facem
ceea ce ne place şi am privi lucrurile ca şi cum banii nu sunt o problemă?! Un
scop?! O necesitate?!
E cotitura la care, fără să ne dăm seama, o pornim pe drumul
către un job care ne înrobeşte şi ajungem să trăim doar 2 zile din 7. Vineri ne bucurăm ca nişte copii căci
urmează weekend-ul eliberator, iar duminică intrăm în depresie căci a doua zi
ne întoarcem la sclavia banului…
Aşa că mă opresc din acest iureş înrobitor şi mă întreb
onest: ce aş face dacă banul nu ar mai fi un scop? Cum mi-aş trăi viaţa de acum?
Şi, după această introspecţie, realizez că perspectiva neagră
a zilei de luni devine una de neconceput! Şi că viaţa e prea scurtă şi frumoasă
ca să o mai petrec astfel!
Acum mai rămane doar
să găsesc curajul necesar ca să ies din acest cerc vicios şi să îmi urmez
chemarea inimii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu