Nu le ştiu toate câte sunt…
Ci doar le aflu-n mine, rând pe rând…
Cu inima le simt… Şi le găsesc…
Le-aduc în locul pământesc,
Le-aşez în cadrul de chirpic
Şi scot din ele acel nimic
De care nu-i nevoie-acum
Ca să pornesc pe noul drum…
Eu pot vedea cum tot în juru-mi se aşează
Ca într-un film acuma regizat…
Şi simt povestea cum încet se scrie
În carnea albă. Dar şi pe hârtie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu