Înainte de a
ne naşte alegem familia în care să venim. În fiecare familie, există o
cunoaştere cu un anumit specific, o durere de o anumită culoare, o mentalitate
de o anumită factură şi chiar un anumit mod de a fi fericit...
Aşa se face
că, alegându-ne neamul în care să ne întrupăm, alegem de fapt moştenirea
directă cu care să fim înzestraţi pentru viaţa nouă ce urmează să o jucăm.
Fericirile,
talentele şi formele gând pozitive care ne vin odată cu această moştenire le
gestionăm uşor. Căci ele nu dor.
Dar fricile,
spaimele, temerile, judecăţile, formele gând negative care tot de acolo ne vin
sunt greu de gestionat pentru că ele dor.
Uneori dor cumplit...
Da, durerea şi frica care ne copleşesc uneori,
pot fi din acea moştenire pe care o primim la naştere.
Aşa se
explică de ce o femeie va gândi, simţi şi trăi aproape aceleaşi bucurii, frici
şi spaime ca toate femeile dinaintea ei. Altfel
spus, femeia este un cumul al tuturor femeilor din neamul în care s-a născut! Iar
ea a primit, pe lângă talentele şi deprinderile celorlalte, şi toate durerile
şi fricile lor...
Pe de altă
parte, fiecare femeie, vine şi ea cu un bagaj nou la acest rezervor. Aduce
darul ei în plus la moştenirea neamului din care se trage.
Şi tot
fiecare femeie mai are şi harul ca, odată ce a conştientizat de unde vin
durerea, frica, spaimele şi gândul rău, să le dizolve... Să le transforme în
ceva mai bun. Să le elimine cumva din moştenirea acelui neam!
Iar aceasta numai cu iubire se poate face!
De aceea femeia care a găsit iubirea are
capacitatea şi menirea de a face această lucrare de curăţare a moştenirii. De
purificare a ei.
Mai mult, lucrarea aceasta este necesară,
pentru că nu-i deloc firesc ca spaimele femeilor din trecut să sufoce femeia
din prezent!
Cumva, în urma ei, a femeii care ştie acum a
iubi, femeile ce vor veni în acel neam, vor moşteni durere mai puţină. Mai fericite ele vor fi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu