Povestea mea e şi povestea voastră! Ştiu!

Uneori ne apropiem mai uşor de străini decât de cei de lângă noi… Sau ei de noi…

Şi poate e mai bine aşa, căci, altfel, ne-ar fi mai dificil să plecăm, pur şi simplu, când ne-a venit sorocul.

Mă despart uşor acum de Simba, de tata, de rude…

De prieteni! Care au ieşit la suprafaţă exact ca în poveştile cu untul şi cu apa! Zeci de urări venite din suflet din partea lor!

Şi chiar de colegii de serviciu – mai mici şi mai mari! Se ştiu ei cine sunt!

Cumva încep să trăiesc povestea aceasta ca şi cum ar fi povestea tuturor!

Povestea începe cu un om care a înnebunit într-un sistem în care nu s-a încadrat nici când era copil la grădiniţă. Continuă cu un student bursier chiulangiu! Cu o soţie nefericită într-o căsnicie în care bărbatul a ridicat lipsa de comunicare la rang de iceberg în continuă creştere… Cu o mamă total dedicată unicului fiu! Cu o femeie care face carieră într-un domeniu căutat, modern, dar care avea prea puţin legătură cu ceea ce ei chiar îi plăcea să facă… Şi, firesc, cu pierderea, una câte una, a tuturor acestor ancore…

Şi când femeia aceea a pierdut tot ce era exterior şi tot ce o putea lega de trecut… Când depresia aproape o adusese în pragul de a merge pe urmele Anei Karennina… Când, efectiv, fiecare gură de aer şi mâncare erau un motiv de durere… Universul i-a scos în cale un om înzestrat cu darul de a vedea cu adevărat ce e în spatele aparenţelor. Iar acel om, firesc, i-a întins mâna şi i-a arătat un posibil alt drum. Unul luat de la zero! Unul total nou! Şi toate acestea le-a făcut cu iubire. Mâna întinsă era plină de iubire… Singura mână pe care femeia ar fi putut-o vedea în acele momente. Femeia a realizat că ideea de a rămane unde se afla era cu mult mai dureroasă decât ideea de a pleca în necunoscut…

Aceasta e povestea mea de până acum. Şi ştiu că mulţi dintre cei din jurul meu se regăsesc în ea…

Eu, nemaiavând nimic de pierdut, am decis să primesc mâna care mi s-a întins. Să mă ridic şi să urmez această cale despre care nu ştiu mai nimic!

Şi da, o să vă ţin la curent cu tot ce descopăr!

O să las urme peste tot!

O să îmi întipăresc fiecare pas în inimă şi o să îl dau mai departe!

Căci trăiesc acum povestea unui om care iese din cercul de confort în care se simţea ca în iad şi pleacă în necunoscut cu inima uşoară, plină de iubire! Şi doar cu 10 kg de bagaj!

Vă mulţumesc din suflet pentru urările sincere pe care mi le-aţi pus în tolbă! Ele nu îmi îngreunează geanta care urmează să fie cântărită la aeroport, dimpotrivă! O fac mai uşoară!

Cu drag,

Izuca