Mitul plecării din
ţară pentru o viată mai fericită Dacă în urma cu 20 de ani plecarea din
ţară pentru un loc de muncă peste hotare era ceva inedit, astăzi acest lucru a
devenit firesc şi tot mai multe persoane se gândesc şi pun în aplicare această
variantă.
Pentru unii faptul este perfect justificat de greutatea
găsirii unui loc de muncă concordant cu pregătirea pe care o au. Astfel ajungem
să pierdem specialişti în domenii de vârf, domenii care, în alte ţări, sunt
valorificate şi exploatate.
Dar sunt şi cei care, chiar dacă au terminat în ţară o
facultate, se mulţumesc ca afară să presteze o muncă aflată mult sub nivelul
lor de pregătire, atraşi fiind de venituri aparent mai mari decât acasă, un ajutor
social mai consistent, o viaţă mai uşoară şi mai fericită.
În această ordine de idei, am avut ocazia să discut cu un
cuplu tânăr care doreşte să emigreze pentru o viaţă mai bună. Sunt căsătoriţi
şi au un copil. Amândoi au terminat câte o facultate, iar, de 4 ani, niciunul
nu lucrează. În acest timp au refuzat mai multe oferte de job, considerându-le
sub nivelul lor de pregătire. Au o viaţă cu mult peste nivelul mediu de trai, dovadă
fiind faptul că de un an s-au mutat în apartament nou şi l-au amenajat în
totalitate. Totuşi, sunt nefericiţi şi, “pentru că ţara asta nu face nimic
pentru ei”, au hotărât să vândă ceea ce au şi să plece peste hotare. “Mai bine
sclav acolo, decât în ţara mea!”
Mă întreb câţi tineri sunt în aceeaşi situaţie: nu
realizează ce au acasă şi, atraşi fiind de poveştile celor care au plecat
afară, aleg să îşi părăsească ţara, familiile, viaţa pe care deja au început-o
aici, în căutarea acelei fericiri, pe care, se pare, dincolo de hotare cineva
le-o oferă într-un context legislativ menit să îi protejeze şi ocrotească.
Un venit mai mare te
transformă într-un consumator mai mare! Din păcate nu este deloc aşa, iar
sintagma că “pe afară umblă câinii cu covrigi în coadă şi oamenii sunt fericiţi”
e un mit. Spun asta pentru că am prieteni care muncesc afară şi care mi-au
spus: “Tot acasă e mai bine. Aici, câştig de 20 de ori mai mult decât câştigam în ţară,
dar nu mai am timp să mă bucur de nimic..”. Acum, însă, în ciuda faptului că
sunt tracasaţi şi stresaţi şi au ajuns să aprecieze ceea ce au părăsit, le este
greu să se întoarcă acasă, pentru că, după o vreme te obişnuieşti cu venituri
fantastice, iar revenirea în ţară, chiar dacă ştii că te-ar face mai fericit, ajunge
să fie simţită ca un sacrificiu, greu de acceptat.
Şi asta pentru că omul se obişnuieşte usor să cheltuiască exact
cât câştigă şi uită repede că poate trăi cu foarte puţin şi că cele mai
fericite momente din viaţa lui au fost acelea în care, culmea, nici nu avea
bani.
Există soluţii şi la noi în ţară, numai că noi nu le vedem.
Le văd, însă, străinii, care sunt pur şi simplu fascinaţi de frumuseţea şi
bogăţia locurilor cărora noi le întoarcem spatele. Asta ar trebui să ne dea de gândit.
Educaţia şi
schimbarea ţin numai de noi înşine Unii se plâng de nivelul de educaţie al
românului şi, zic ei, că pe afară oamenii sunt cu mult mai educaţi şi ţi-e mai
mare dragul să fii printre ei. Să nu confundăm, totuşi, răceala şi distanţa
manifestată de unii străini, cu educaţia. Eu una nu aş da veselia şi “lipsa de
educaţie a românului”, pe băţoşenia englezului sau a neamţului. A fi inert şi a
nu reacţiona la nimic în jur, poate fi confundat uşor cu a fi educat, când de
fapt, eşti incapabil să gestionezi anumite sentimente.
Şi mai e ceva: să nu uităm că schimbarea începe din interior
şi că atragem în jurul nostru exact oamenii necesari pentru a ne cunoaşte mai
bine. Iar locul în care ne-am născut nu este deloc întâmplător, pentru că acolo
sunt şi oamenii de care avem nevoie. Deci, nu îţi plac oamenii cu care
interacţionezi? Să ştii că ei sunt oglinda ta şi e posibil ca ei să îţi arate ceva
ce nu îţi place la tine.
Fericirea este în
interior Dacă nu avem ochi să vedem fericirea pe care o putem
trăi aici nu o vom vedea nici afară… Atâta timp cât tu nu ai fost fericit în
ţara ta, puţin probabil să reuşeşti asta în altă ţară, pentru că fericirea este
în interior şi nu e condiţionată de un ajutor social. Fericirea vine din acele
lucruri mici pe care le faci asumat şi împăcat cu tine însuţi. Nimic şi nimeni
din afară nu e reponsabil pentru ceea ce simţi. Tu singur eşti cel responsabil.
Sau, altfel spus, ţara asta care, aparent, nu oferă nimic,
suntem noi înşine, iar de tine însuţi nu ai cum sa scapi, oriunde ai emigra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu