"Timpul le vindecă pe toate"

Timpul nu vindecă nimic! El nici nu există… Dar aceasta este o altă poveste…

Singurul care poate vindeca ceva este omul Dacă omul ar fi centrat în interior şi ar trăi în momentul prezent, cunoaşterea lui ar fi instantanee, iar percepţia asupra evenimentelor care rănesc s-ar schimba. Omul ar ar ştii imediat că tot ceea ce trăieşte nu e întâmplător şi se petrece cu aprobarea lui şi pentru binele lui.

Pentru că nimic din ceea ce trăim nu are menirea să ne facă rău, dimpotrivă!

Timpul vine cu noţiunea de trecut şi viitor, iar omul nu mai înţelege ce trăieşte în prezent Omul, fiind rupt de prezent şi prins în noţiunea abstractă a timpului, ajunge să sufere, pentru că nu înţelege ceea ce trăieşte acum, căci atenţia lui e îndreptată fie în trecut, fie în viitor şi niciodată în prezent unde este adevărata cunoaştere. Sau, altfel spus, devine victimă în propria lui poveste, poveste la care el singur este şi scenarist şi regizor şi actor principal. Iar acest lucru se întâmplă pentru că îşi bazează perceptia fie pe amintiri, fie pe aşteptări şi niciodată pe ceea ce este în această clipă, adică tot ce experimentăm cu adevărat.

Nimeni altcineva nu este responsabil de regia şi scenariul trăit, înafară de tine însuţi!

Ceea ce ne face să suferim sunt percepţiile şi reacţiile pe care le avem Percepţiile sunt relative şi pot fi denaturate pentru că organele de simţ sunt calibrate pe vibraţia şi nivelul energetic al fiecăruia, fiind condiţionate de amintirile stocate şi gradul de înţelegere la care a ajuns omul respectiv.

Un om, cu cât are o vibraţie mai înaltă, cu atât va avea o percepţie mai curată asupra evenimentelor. Altfel, el va primi imagini neclare, bruiate de un “zgomot de fond”.

În plus, dacă va şi reacţiona la aceste impresii false, imediat va simţi frustrarea şi suferinţa, pentru că reacţia, întotdeauna duce la suferinţă, ba mai şi strânge cercul condiţionării, creând amintiri noi care vor accelera viteza de reacţie pe viitor, generând o şi mai mare suferinţă şi frustrare!

Omul suferă tocmai pentru că a creat noţiunea de timp Omul trăieşte cu ochii pe ceas, în loc să uite de timp şi să rămână centrat în prezent – singurul care există, restul fiind doar plăsmuiri abstracte ale minţii umane(mai exact ale emisferei stângi în care avem tendinţa să rămânem blocaţi)… Dar, din nou, aceasta este o altă poveste…

Deci, suferinţa omului porneşte din faptul că mintea a creat timpul, omul a părăsit momentul acum, trăind fie în trecut(şi atunci e supărat şi mâhnit) fie în viitor(şi atunci e neliniştit şi anxios).

Timpul ar putea vindeca orice dacă ar dispărea ca noţiune abstractă şi psihologică şi oamenii ar trăi la fel ca pomii sau animalele care nu ştiu nici cât e ceasul şi nici în ce zi a săptămânii sunt.

Da, cu asta sunt de acord!

Timpul ar putea vindeca orice dacă s-ar dizolva, iar oamenii ar trăi centraţi în prezent.