Cursurile de meditaţie Vipassana, o experienţă benefică pentru mine

Undeva la Dumbrava de Sus, lângă Brad şi în judeţul Hunedoara, pe o coastă de munte şi la doi paşi de cer este tabăra de meditaţie “Copiii Soarelui”. Izolată atât prin amplasare, care o face mai greu accesibilă, cât şi prin poveştile create şi întreţinute de localnici, care privesc locul şi ceea ce se înfăptuieşte acolo, cu multă reţinere şi chiar cu o uşoară teamă. În ciuda faptului că tinerii din tabără au coborât deseori în miezul iernii ca să îi ajute la tăiat de lemne, la repararea drumului deteriorat de intemperii sau la cărat de apă, vecinii, neavând deschiderea necesară pentru a înţelege ce se întâmplă în acel loc, nu s-au sfiit, totuşi, să emită fel de fel de ipoteze, care mai de care mai fantastică şi năucitoare. Chiar şi aşa, locul este în continuare căutat, vizitat şi întreţinut cu mare drag de cele aproape 50 de suflete care locuiesc acolo permanent, organizează cursuri şi primesc oaspeţi.

Pentru mine este un loc binecuvântat, curat, cu o mare încărcătură energetică, unde, periodic se organizează cursuri de meditaţie Vipassana. Pe site(http://www.meditatie.ro/) se găsesc informaţii despre ce înseamnă aceasta şi cum se desfăşoară cursul. Sunt cursurile lungi de 11 zile pentru începători şi cursurile scurte, intensive, de 3 zile, pentru avansaţi.

Pe scurt: deşteptarea este la ora 4.30, stingerea la ora 21 şi, pe parcursul zilei, cu pauzele necesare pentru mese şi somn, se cumulează 10 ore de meditaţie, conform programului care este afişat în locurile de trafic. Băieţii şi fetele locuiesc separat în zone bine delimitate şi, încă din prima zi, se va decreta instaurarea tăcerii nobile, ceea ce înseamnă că participanţii la curs nu mai comunică unii cu alţii.

Poţi comunica, însă, cu organizatorii, care sunt în umbră, la tot pasul, fiind gata să te ajute dacă ai necesităţi sau probleme mai speciale.

Cursul nu costă nimic, iar pe tot parcursul cursului vei primi tot ce îţi este necesar – adăpost, căldură, mâncare şi linişte – numai să îţi vezi de lucarea cu tine însuţi.

Totul e de bun simţ şi, după prima zi, când încep schimbările interioare, vei înţelege că acolo nicio regulă nu este la voia întâmplării şi că totul e făcut ca să fii în sigurantă şi să să duci cursul până la final.

Voi menţiona că nu este deloc o experienţă comodă şi, dacă ai venit acolo cu gânduri de relaxare şi vacanţă, să ştii că ai ales greşit locul... De-a lungul cursului vei răscoli şi retrăi amintiri uitate, unele dureroase, altele aducătoare de mari bucurii. Te vei răzvrăti şi împăca de nenumărate ori, tu cu tine însuţi şi cu cei din jur. Vei descoperi că, dincolo de ego(care e bine încătuşat în corpul fizic), eşti mult mai mult, mai adânc, mai luminos şi mai curat. Te vei deschide, vei scoate la vedere şi vei curăţa senzaţii, amintiri, judecăţi, gânduri, fapte... Căci toate sunt prinse în karma ta care, acolo, începe să se cureţe.Unii trăiesc experienţa dureros, alţii o trăiesc în mod echilibrat şi în împăcare cu ei înşişi.

Oricum ar fi, pentru fiecare este o experienţă intensă şi mulţi nu o pot duce până la ultima zi, abandonând cursul înainte de final.

Acolo am fost şi eu de două ori pentru cursul de meditaţie Vipassana de câte 11 zile şi încă o dată pentru cursul scurt de 3 zile, cu muncă, cum se spune acolo. Adică cu posibilitatea de a participa efectiv, alături de ei, locuitorii taberei, la diverse activităţi specifice anotimpului şi necesităţilor curente.

Ştiu că sunt şi dintre cei care nu s-au simţit în largul lor acolo şi care au abandonat cursul pe drum, încă înainte de a-l începe. Pentru că fie s-au speriat de liniştea nobilă şi nu au agreat faptul că nu li se vorbeşte şi nici nu li se permite a vorbi. Fie nu s-au simţit confortabil cu regulile impuse: să rămâi într-un anumit perimetru şi să respecţi cercul de intimitate al celor din apropriere, să faci doar ce ţi se spune, nimic mai mult, să renunţi la telefon, cărţi sau orice alt material care te-ar putea tenta si sustrage de la întâlnirea cu tine insuţi, departe de noianul de gânduri şi dincolo de ego.

Dincolo de orice mărturii, poveşti, documentare sau mai ştiu eu ce comentariu de pe cine ştie ce blog sau forum, pentru mine centrul de meditaţie de la Dumbrava de Sus este şi rămâne un loc special unde mă voi întoarce întotdeauna cu drag şi respect deplin pentru oamenii şi experienţele transformatoare pe care ştiu că le pot trăi acolo, mai intens ca oriunde şi care, da, nu sunt deloc comode!