Conștientizarea stării de fericire

Îmi amintesc de momentul acela în care culorile au devenit mai intense, lumina mai clară și mai strălucitoare, oamenii mai frumoși și mai iubitori. Aveam 18 ani și tocmai aflasem rezultatul la proba eliminatorie de la bacalaureat - examenul oral de la limba și literatura română, de care îmi fusese foarte teamă. Luasem 5-ul salvator, iar el, prietenul și iubitul meu de atunci, mă ridicase în brațe, fiind cu mult mai fericit decât mine, căci el, cel mai matur dintre noi doi, mă susținuse și împinsese de la spate tot timpul, ca să mă mobilizez și să învăț, iar eu mă lăsasem în bătaia vântului ca o frunză ruptă din pomul ei, nefiind sigură pe mine însămi. 

Trăiam și împărtășeam o explozie de bucurie, sinceră, copilăroasă, onestă. Aceasta a atras deschiderea și claritatea care au marcat clipa ca fiind un contact profund cu conștiința, căci toată claritatea aceea știu că de aici venea.

 

A fost momentul în care am conștientizat că suntem cu mult mai mult decât ceea ce știm, credem, trăim, vedem, auzim, mirosim... Că totul este mult mai profund, mai frumos, mai curat... Că mintea noastră, pur și simplu, marcată de frici, prejudecăți, judecăți, egouri, murdărește trăirea, o limitează, o îmbâcsește, îi ia din frumusețe, strălucire și curățenie.

 

Odată realizat acel contact, ceva s-a schimbat în mine. A fost ca și cum, brusc, un bruiaj a încetat și simțurile s-au limpezit. O parte din claritatea conștientizată atunci s-a păstrat și, în timp, s-a sedimentat, uneori crescând în intensitate.

 

Atunci am legat schimbarea și de modificările hormonale din organism. Eram un tânăr care tocmai pășea din pubertate în adolescentă, care își începuse și activitatea sexuală și descoperea noi energii și vibrații. Cu siguranță, toate au contribuit la atingerea acelei limpeziri și își găsesc și o explicație fiziologică și chimică. Dar, dincolo de termenii științifici, nimic nu a fost întâmplător pus acolo și fiecare element a contribuit la alchimia acelui moment de trezire. De conștientizare a sublimului interior care se îmbina și completa atât de clar cu ceea ce era în exterior. 

 

Oamenii sunt toți în căutarea a ceea ce le lipsește. Unii cred că e o persoană care să îi iubească și pe care să o iubească, alții că e un job, sau o casă, sau migrarea în altă țara, sau un copil, sau... Câte și mai câte... Odată ce au atins ceea ce și-au dorit și dorința dispare, ei simt fericirea clipei în care s-au liniștit, nu mai au temeri, frici, speranțe, gânduri... E doar fericirea interioară și nu fericirea atingerii scopului. Căci, atunci când ne liniștim suntem asemeni oglinzii apei netulburate de nicio undă și putem vedea fundul lacului, putem simți profunzimea interioară, intrând în contact cu conștiința.

Acesta este momentul de fericire!

Cei mai mulți dintre noi leagă acest moment de atingerea scopului și ajung să își trăiască viața din scop în scop, asemeni narcomanului. Ajung să fie dependenți de reușita scopului și de dobândirea a ceea ce, cred ei, le va aduce fericirea.

 

Își îngrădesc singuri perimetru, își impun rețete și tabieturi despre care cred ei că îi ajută, își limitează simțirile strict la ceea ce știu că pot decoda în concordanță cu standardele impuse de ei, evită să trăiască mai mult, se limitează doar la ceea ce deja cunosc și le este familiar. Se tem de schimbare, de nou, de neprevăzut.

Dar viață înseamnă schimbare. Clipă de clipă, organismul viu se modifică, se schimbă odată cu vibrația câmpului în care se află și pe care, dacă e conștient, îl poate modifică, îl poate recrea.

 

Bolile sunt tot o astfel de restricție. Sărăcia, lipsurile, prejudecățile, superstițiile, fobiile, dependențele, maniile, tabieturile... Toate sunt forme de limitare și manifestări ale fricii de a te deschide în fața vieții, de a te oferi cunoașterii depline.

 

Tot ce avem nevoie este în interior, iar fericirea nu stă în atingerea scopurilor propuse, ci în conștientizarea iubirii pe care o purtăm în noi înșine. 

Mai mult, dacă schimbăm optica și privim lucrurile din interior spre exterior, pe lângă faptul că totul va deveni mai clar, mai luminos și mai frumos, vom trăi o continuă abundență, primind din partea universului, care ne va da cu toate mâinile pe care le are, cu mult mai mult decât știm noi că ne este necesar!