Fascinaţia mării

Cei care locuiesc la malul ei, ştiu că nu poţi părăsi oraşul fără să treci să o vezi. Pur şi simplu! Dacă o ignori, ea va face tot posibilul să te reţină şi, cumva, rămâi captiv în citadelă.

Marea are valurile pline de poveşti şi săruturi sărate, căci martoră a fost la toate. Te cheamă să îţi dăruiască din iubirea strânsă, ca să o porţi cu tine, mai departe. Să o presari pe unde treci, asemeni unei gâze pline de polen. Te face complice la iubirizare.

De aceea, toate drumurile din oraş îţi vor conduce paşii către mare. Fără să ştii, vei curge către ea. E suficient să te laşi purtat şi să nu te împotriveşti.

Marea e vie. Energia ei te poate năuci, dacă eşti nou venit pe ţărm. Asemeni unei femei fascinante care a intrat goală în odaia ta, poate fi caldă, blândă şi plină de tandreţe. Dar să nu te laşi înşelat de aparenţe, căci e o femeie capricioasă. Uşor şi brusc îşi poate schimba starea! Poate turba într-o clipă! Din motive pe care tu nu le vei cunoaşte niciodată.

Marea îţi poate da totul, dar, dacă te ataşezi, îţi şi poate lua totul într-o clipă. De parcă nici nu ar fi fost vreodată al tău!

Lângă ea înveţi uşor să iubeşti fără ataşament. Căci ea ştie, ca nimeni alta, să transforme în nisip de clepsidră iubirile şi posesiunile tale. Toate ţi se vor scurge printre degete, de te vei ataşa de ele...

Unii se mulţumesc cu ţărmul. Cred ei că dacă rămân acolo sunt protejaţi. Dar se înşeală, căci ţărmul e tot al ei. Uneori, la lună plină, nevăzută de nimeni, marea se plimbă goală pe ţărm şi strânge cu migală fiecare sărut. Îl ridică cu degetele ei verzi, îl ţine în lumina albă a lunii poleindu-l cu eternitate. Apoi îl lasă să alunece uşor pe primul val ajuns la picioarele ei.

Uneori dă peste ei, tinerii pierduţi în iubire. Pe ei îi va ascunde o vreme, făcându-i invizibili celor din jur, care nici nu vor bănui că acolo, la tâmpla mării, iubirea se înfăptuieşte.

Castelele de nisip sau desenele de pe ţărm, toate le ia cu ea în larg. Şi va aduce în loc spumă de mare, scoici şi iarbă.

Marea ştie ce simţi. Uneori se joacă cu asta şi, într-o vrajă de smarald, îţi va amplifica trăirea. De aceea, se mai întâmplă să nu ştii dacă ai fost doar tu acolo, sau nu. 

Deci nu te poţi baza, niciodată, pe poveştile pe care crezi că le-ai trăit la malul mării. Căci marea se bagă prin poveşti. Îi place să le facă arzătoare...