Privesc peste umăr și îmi pot vedea urmele
pașilor. O incursiune în trecut, obiectivă, constatativă.
Sunt lucruri pe care nu le-am înțeles în
momentul de atunci. Uneori le-am acceptat și am mers mai departe fără să rămân
prinsă în poveste, alteori nu le-am acceptat, m-am contrat cu ele și chiar
mi-am julit egoul în ele, rămânând pentru o vreme prinsă în povestea creată de
minte.
Acum știu că nimic nu vine degeaba și că
toate se înșiruie pe un fir nevăzut către cunoașterea interioară. Mai devereme
sau mai târziu, cumva te lovește înțelegerea evenimentului și te desprinzi
ușurat din poveste, concluzionând: “până la urmă, e mai bine că a fost aşa”!
Regăsesc pașii din povestea mea în
poveștile celor din jur. În ultima vreme mai mult ca de obicei. Aici e un semn,
cu siguranţă…
Căci nu poate fi întâmplător faptul că am
întâlnit o femeie care trăiește acum exact ceea ce am trăit eu în urmă cu 14
ani. M-am văzut pe mine în ea. Pe mine, cea care am fost atunci.
Ea era în etapa în care, eliberată dintr-o
căsnicie care nu îi pria, începuse să lucreze cu tonusul interior, să își
corecteze gândirea, cuvintele. Să se replieze pe o vibrație mai înaltă.
Sau faptul că acum stau lângă o colegă
obsedată de muncă și dominată de dorinţa de a face totul cât mai corect…
Sau de fata aceea care nu putea vorbi cu
mama ei și care mi-a amitit de Simba, cel de la 5 ani, pe care îl asculam prea
puțin și de la care, cumva, schimbarea mea a devenit o necesitate imediată şi fără
putinţă de amânare sau nerealizare!
Sau băiatul acela de pe FB care nu știe ce
vrea, care mi-a spus că e riscant să iubești pentru că atunci te expui și poți
pierde tot... și care mi-a amintit de el, băiatul de acum 13 ani, care avea
aceleași nesiguranțe... Pe care am vrut să îl las într-ale lui și să mă întorc
la viața mea, dar el m-a oprit cu un: "vrei să mă părăsești acum, după ce
m-ai făcut să te iubesc?!"...
Sau starea această în care sunt acum... și
în care, în fiecare dimineață, când ies din bloc, strig: "vreau să nu mai
fie nevoie să muncesc o clipă în viața mea şi să fac numai ceea ce îmi place!"
Hm.... Mai sunt multe de făcut, şi e minunat
că e aşa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu