Cum m-am lăsat de fumat

Etapizarea fumatului Ca fost fumător sunt în măsură să afirm că acest obicei nesănătos, şi care creează dependenţă, se poate delimita clar în trei etape: apariţia senzaţie sau dorinţei de a fuma, gândurile însoţitoare care creează poveşti în jurul plăcerii şi reacţia fumătorului.

Senzaţia sau dorinţa: vrei plăcerea de a aprinde ţigara şi a trage cu patos un fum din ea

Fumătorii ştiu că dorinţa e foarte intensă şi se manifestă atât la nivel fizic cât şi mental. Şi că aprinderea ţigării şi primul fum reprezintă singurul moment plăcut din tot mecanismul fumatului, pentru că ţigara nu aduce nimic bun, dimpotrivă! Aduce un gust amar în gură, tendinţa de a tuşi şi chiar pornirea de a o fuma cât mai repede pentru a termina cu ea. Ţigara în sine provoacă repulsie, dar dorinţa de a o aprinde şi a trage primul fum, provoacă o adevărată satisfacţie, iar fumătorii asta îşi doresc. Deja, la al doilea fum, senzaţia se schimbă, devenind una aproape neplăcută.

Din acest motiv, fumătorii care au conştientizat că doar aprinderea şi primul fum le aduc plăcerea, după ce şi-au satisfăcut dorinţa, fie uită ţigara în scrumieră şi aceasta arde singură, fi o sting sau o dau altuia.

Gândurile care urmează senzaţiei/dorinţei Urmează gândul care te duce imediat către pachetul de ţigări şi brichetă şi căutarea amintirilor: “Am ţigări, am brichetă… Data trecută mi-a plăcut să beau şi o cafea, a fost cu mine şi colegul de birou şi chiar a fost fain că am pălăvrăgit”. Sau vine o amintire neplăcută: “Data trecută mi-a fost rău şi am tuşit”. Sau: :”Nu am fumat 4 luni şi acum mă apuc din nou?! E, doar un fum! Nuuuu, aşa am zis şi acum 10 ani când m-am mai lăsat odată! Cât de lipsit de voinţă pot fi?!”

Reacţia: aprinderea ţigării, sau nu Oricum ar fi, în oricare dintre cele două situaţii vei simţi o mică părere de rău şi chiar frustrare.

Fii martor la senzaţii şi nu reacţiona Am reuşit să renunţ la fumat fără să îmi propun acest lucru în mod special. A fost o consecinţă firească a dobândirii unei alte deprinderi.

Eram într-o perioadă în care exersam cum să fii martor distant, echilibrat la senzaţiile din corp, de orice natura ar fi ele. Totul a pornit de la un curs de meditaţie în cadrul căruia era necesar să păstrez timp cât mai îndelungat poziţia în care mă aşezam. Durerile fizice simţite au fost cei mai buni profesori. Am constatat că atunci când reacţionam şi schimbam cât de puţin poziţia, sau încordam muşchii, ele deveneau mult mai intense. La un moment dat am hotărât să nu mai schimb poziţia şi nici să mă mai încordez. Să mă relaxez cât mai mult, conştientizând senzaţiile cât se poate de bine. Din acea clipă, experienţa a devenit una fantastică, pentru că am descoperit că durerea, efectiv, trecea prin mine dacă nu reacţionam la ea şi doar o analizam. La scurt timp am reuşind să păstrez poziţia, fără să mă mişc, timp îndelungat.

A mai fost doar un pas până la a renunţa la fumat De aici şi până la a deveni martor distant la senzaţia şi dorinţa de a fuma, a fost doar un mic pas, uşor de făcut. Odată ce am învăţat să las senzaţia/dorinţa să treacă prin mine, fără să o alimentez cu gânduri, amintiri şi planuri, poveşti, am reuşit să nu mai reacţionez şi doar să acţionez în hotărârea de a nu fuma.

Astăzi, după aproape 2 ani de când nu am mai dat curs dorinţei de a fuma, senzaţia se mai insinuează. Când şi când… Dar este din ce în ce mai estompată şi pasageră.

Fumătorii veterani care încearcă să renunţe la fumat prin metode de genul: ţigară electronică, trag un singur fum şi o sting, fumez doar una pe zi… Nu fac decât să se amăgească… Atâta timp cât nu vor conştientiza dorinţa, în ce constă ea, cum o percep, cum se înfiripă, de unde până unde ţine, cum a apărut, ce culoare şi ce miros are, nu vor ajunge prea departe şi oricând pot recidiva.

Totul trebuie făcut fără a se lăsa pradă altor gânduri şi rămânând prezenţi, centraţi spre interior. Eventual, dacă simt că mintea o ia razna şi nu mai sunt prezenţi(moment de inconştienţă în care cei mai mulţi îşi vor apinde o ţigară fără ca măcar să îşi dea seama de ceea ce fac) se pot focaliza pe respiraţie. Pot urmări aerul cum intră şi cum iese prin nări. Atât! Doar respiraţia!

E un exerciţiu de reconectare cu interiorul care funcţionează pentru orice dependenţă, fobie, teamă, dorinţă. E necesar doar să ai încredere în tine însuţi şi să fii prezent.