Concediu în Grecia, cu un viching - primele două zile

Prima zi a fost pe drum, iar eu am dormit ca o valiză. Vichingul a condus. Cât am traversat Bulgaria, nici că mi-a păsat, m-am lăsat în voia somnului. Am făcut ochi pentru câteva minute cât să blochez uşile, la rugămintea lui, căci oprise la un supermarket să cumpere kamenitza. Am blocat uşile(ca nu cumva o mână dibace de bulgar să ne fure cu maşina cu prinţesă cu tot) şi m-am întors pe partea cealaltă, în ciuda soarelui care îmi incinsese picioarele care erau în bătaia lui.

Eram eu şi valiza din mine…

M-am trezit doar la ciocănelile insistente ale vichingului. Dintâi am verificat mutra din geam– să nu fie vreun mustăcios periculos - şi abia apoi am deblocat uşile.

Pe lângă kamenitza a luat şi un minunat wiskey cu miere, un lichjior de mentă(bleah!) şi o ciocolată cu arahide(iupiiiii)! Ciocolata am rupt-o în două şi am mâncat-o de nu s-a văzut!

Apoi am trecut la wiskey care, culmea! M-a trezit instant! A fost dragoste la prima degustare!

Eram în culmea fericirii când am intrat în Grecia. Ceea ce, nu?! Este un semn promiţător!

Omuleţul în haine albastre de la graniţa dintre Bulgaria şi Grecia nu părea să ne vadă, aşa că a coborât vichingul şi i-a arătat buletinele. Grecul mi-a aruncat şi mie o privire plictisită(mă îndoiesc să fi văzut ceva din prinţesa de mine de la distanţa aceea) şi i-a făcut semn să treacă.

Şi nu, nu trebuie plătită rovinietă pentru Grecia! Plăteşti pe drum, la un moment dat, 2.4 euro.

Feribotul din Keramoti l-am prins la limită! El pleca la 17, iar noi am fost acolo la 16.59. Drumul a costat 26 euro, cu tot cu doi oameni şi o maşină.

Pescăruşii ar fi vrut să mănânce biscuiţii întinşi de mâna mea, dar nu se puteau apropia – bătea vântul destul de tare şi îi puteam vedea cum se chinuie să se apropie, dar sunt îndepărtaţi de mâna nevăzută a vântului.

Chiar şi aşa, drumul cu feribotul a fost încântător! Egeea ne-a legănat blând în semn de bineţe. Am umblat peste tot pe unde era permis pe feribot, în căutare de cadre faine, cu două aparate de gât. Totul era făcut special pentru un fotograf în căutare de frumos! Am profitat cât s-a putut, până a început ploaia şi am fost nevoită să mă retrag în spaţiile unde nu ajugea apa, căci niciunul din aparate nu e rezistent la apă…

Minunată călătorie!

Ajunşi la ţărm, în Thassos, pământul încă se legăna! Dar asta nu m-a oprit să continuu a fotografia!

Contactul cu Thassosul a fost unul tare plăcut. O altă dragoste la prima atingere.

E o insulă prietenoasă, uimitoare, cu un relief fascinant. Pe latura de vest(unde suntem şi noi cazaţi – la Koinira) ai parte de munte şi mare, pe latura de est(unde vom merge mâine pentru un safari), ai parte de dealuri şi mare.

Eram fascinaţi şi obosiţi totodată! Vichingul, în mod îndreptăţit şi explicabil(condusese deja 10 ore în continuu) era frânt. Aşa că propunerea lui de a savura o cafea acolo, în Thassos, a meritat toată atenţia.

Greek coffe – pe care l-am cerut eu, a fost BESTIAL! Din păcate, ness caffeul lui, a lăsat mult de dorit…

Am descoperit că unul din pomii foarte des întâlniţi în Grecia, după măslin, este smochinul!

Ulterior am descoperit pruni, gutui, meri… Ba şi o boltă de… kiwi! Strugurii sunt şi ei prezenţi… Şi, pe marginea drumului, poţi vedea lauri şi lavandă! Alături de alte multe flori a cărui denumire nu o ştiu…

După cafengeală am pornit întins către Koinira pentru a ne caza. Gazda – Athina, exact cum se numeşte şi pensiunea – este o tânără grecoiacă, frumoasă şi extrem de prietenoasă şi prezentă.

Deşi camera nu este mare, are tot ce este necesar şi este curată şi caldă. Exact ca şi gazda!

Avem internet(merge… hm… ok… nu foarte bine, dar merge…), un grătar în curte, o mică bucătărie comună, un hamac(bestial!) două şezloage… Şi o parcare într-o livadă de măslini… Marea Egee în faţă(de pe peluză se poate vedea răsăritul) şi muntele în spate.
În prima seară, înafară de faptul că am socializat cu vecinii de lângă noi – români şi ei(Grecia e plină de români!) - doar eu, că vichingul şi-a făcut de cap, singur în cameră- altceva nu am făcut. La un moment dat mi s-a rupt şi mie filmul şi…

M-am trezit a doua zi cu marea Egee la picioare!

Pusesem ceasul să sune la ora 6 – pentru a prinde răsăritul – dar vremea era înnorată, poua … greceşte… Aşa că, după ce am scos capul pe uşă şi am văzut întunericul de afară, m-am întors înapoi în pat şi m-am mai trezit la 8. Tot cu marea la picioare, dar şi cu o mică rază de soare pe cer.

Am profitat de moment şi am încercat hamacul…

Şi aici, ca o mică paranteză: declar sus şi tare că un concediu fără leneveală în hamac, nu mai e concediu! Un hamac pe peluză, cu marea Egee la picioare, reprezintă esenţa unui concediu reuşit!

Am legănat în hamac până a început să picure. Nimic de speriat.

Ne-am îmbrăcat şi am plecat la plimbare, pe jos, prin împrejurimi. Speram să găsim un market(ca să luam cafea), sau măcar o tavernă deschisă – ca să bem o cafea gata făcută. Nicio şansă!

Tavernele se deschid abia la ora 10, iar magazinele stau ascunse. Le vezi doar dacă nu ai nevoie de nimic.

În schimb, am coborât pe o potecă la până la mare. Au urmat zeci de fotografii absolut fascinante…

Desigur, mi-am băgat picioarele în ea – era caldă şi mângăitoare… Şi chiar am gustat-o – uşor mai sărată decât marea Neagră, şi un pic sălcie.

Dacă ieri am putut vedea de pe drum o culoare albastră, incredibilă! Azi marea era uşor cenuşie, iar în bătaia sorelui, când valurile ridicau apa, era verde smarald…

Declar: m-am îndrăgostit de marea Egee!

La întoarcere spre cameră, la taverna de lângă noi care se deschisese, am băut o cafea grecească. Minunată! E mică şi fâşneaţă!

Am revenit în cameră şi am luat micul dejun. Vichingul, încântat fiind de faptul ca aici alcoolemia la volan nu trebuie să depăşească 0.5%, a băut, aşa de dimineaţă, un pahar cu vin grecesc – e un vin pe care l-am găsit în frigider, ca un dar din partea gazdei.

Apoi am pornit în căutarea unui Carrefour despre care aflasem că ar fi în Skala Potamia. Drumul a fost presărat cu mici popasuri pentru fotografie. Vichingul a fost tare cooperant la faza asta, ca niciodată! Desigur, până s-a plictisit să îmi secondeze ardoarea artistică. Ce-i drept, şi eu mă cam plictisisem, căci, pe fiecare coastă, dincolo de perdeaua de pini, marea era aceeaşi. Uşor întunecată şi învolburată. Degeaba plângeam eu după “Egeea cea albasatră din pozele altora”, Egeea de azi era(şi încă mai este – căci o am drept în faţa mea), cenuşie şi înspumată.

-Vreau şi eu poze cu marea albastră, aşa cum era ieri… Cum au toţi!

-Păi ia şi tu de la alţii!

În Skala Potamia am coborât până la mare şi am descoperit o plajă minunată.

Pe o terasă am băut un ness frape(de data asta foarte bun!). Apoi ne-am oprit într-un magazin cu souveniruri – eu am luat o eşarfă verde prăzuliu care se asortează perfect cu costumul meu de baie, vichingul şi-a luat un costum de baie. Ştiu eu că va fi şi o zi cu soare orbitor în care să le folosim.

În ciuda faptului că nu e deloc vreme de plajă sau scufundări, ziua de azi a fost una reuşită, căci, după cumpărăturile din Skala Potamia, am mers mai departe către Thassos, într-o localitate despre care nu ştiam care se numeşte dar unde văzusem, pe marginea drumului şi în trecerea de cu o zi înainte, multe magazine cu souveniruri.

-Dacă tot nu e zi de scufundări, hai să o facem zi de cheltuieli! - asta sunt eu, desigur…

Localitatea cu pricina nu e alta decât Potamia. Am luat magazinele la rând şi, mărturisesc că, din fiecare magazin vizitat am ieşi cu ceva, cât de mic!

Am cumpărat, ca de obicei: condimentre, săpun, căni, magneţi de frigider şi ceva dulce.

Ne-am tot uitat la miere(de portocale sau alte fructe…), dar am decis să mai căutăm.

Şi, desigur, după ulei de măsline!

Îtr-un final, uşor obosiţi, am ales o terasă pentru a bea o bere. Un mythos. Vichingul a observat, că eram fix vis-a vis de fabrica de ulei! Aşa că am luat şi minunatul ulei de măsline care era, de fapt, primul vizat în această călătorie în Grecia!

Cam aşa a decurs ziua de azi…

Mâine avem programat un safari cu Stavros din Potos. La 10 trebuie să fim acolo.

Pentru că ştiu că prognoza de mâine e una doar uşor înnorată… am pus ceasul să sune la ora 6 – vreau să prin răsăritul, care va fi uşor vizibil. Chiar am trepied la mine pentru asta.

Iar mâine, pe lângă safari, pentru că tot suntem pe aripa de est a insulei şi se poate, vrem să fim martori la apus. Şi, desigur, pentru viching, să mergem în Theologus pentru renumitele coaste de miel.

Eu sunt fericită oricum, dacă pot face fotografii în voie. Căci Thassos e un loc minunat, însorit sau înnorat! Iar azi am reuşit să mă obişnuiesc şi cu lumina – complet diferită de cea de la noi!

Iar mâine va fi soare şi voi avea şi umbre!

Şi cam atât pentru azi…

Acum ascult ploaia grecească, în faţa laptop-ului, lângă un pahar de wiskey cu miere din Bulgaria. Vichingul, partenerul meu de călătorie, exemplar de cooperant şi deschis pentru azi(încă nu s-a plictisit!), sforăie epic în urechea mea dreaptă… Cea îndreptată către camera de somn...

După ziua de azi, în ciuda vremii total nepotrivite pentru o insula cu multe plaje, m-am îndrăgostit de Thasos! E un loc ideal pentru relaxare… S-au deja am spus asta?!

Pe mâine.