Constănţenii ştiu deja că în zona Peninsulară se filmează 15
minute de film Hollywood-ian. Este vorba despre “What Happened to Mondey”, un Thrillerul
SF care va avea premiera în 2016 şi care are în distribuţie actori cunoscuţi ca
Noomi Rapace, Willem Dafoe, Glen Close.
Regizorul american susţine că ales Constanţa datorită
decorului care corespunde scenariului. În ciuda acestui lucru, un pom tot a
fost tăiat, iar decorul a fost îmbogăţit cu construcţia butaforică a unui Chek
Point din viitor.
Se mai vorbeşte despre şansa pe care o are Constanţa de a
deveni cunoscută în lume, datorită acestui film, ba mai mult, se stipulează
faptul că, la finalul filmului va apărea un tex în limba română “Multumim
Constanţa”.
Şi, deloc de neglijat, despre şansa pe care o au cca 450 de
constănţeni de a participa, ca figuranţi la aceste filmări.
M-am înscris şi am fost şi eu selectată ca figurant pentru film.
Mă îndoiesc sincer să fi fost refuzat pe cineva, pentru că am sesizat că
anunţul era încă lipit pe unul din ziduri şi că erau abordaţi şi aduşi la
recuzită şi machiaj, oameni de pe stradă, simpli trecători prin zonă. Mai ales
dacă aveau şi copii.
Tind să cred că oamenii din Constanţa nu sunt prea dornici
să facă pe figuranţii, iar după experienţa de ieri, înţeleg şi de ce.
Ziua de filmare pentru constănţenii care nu sunt nici negrii
şi nici asiatici, este plătită cu 50 de lei şi durează 12 ore plus încă o oră
pauza de masă, care constă în 3 sandwichuri pe care, zic ei, le primeşti la
interval de 6 ore, primul la venire.
Pentru ceilalţi, negrii şi asiatici, ziua de filmare durează
tot atât şi fac şi ei fix aceleaşi lucruri ca şi restul. Numai că ei sunt
plătiţi cu 300 lei şi au şi o masă diferenţiată.
Eu am fost selectată pentru o categorie mai aparte de
figuranţi – eram unul din cei 15 agenţi de pază din viitor. Nu ştiu care a fost
criteriul după care m-au etichetat ca Agent, dar cert este că am muncit mai
mult decât restul figuranţilor.
În primul rând a trebuit să port o uniformă completă de
agent, cu bocanci şi chiar o armă(de lemn), şi să am tot timpul o atitudine
specifică şi gesturi specifice: autoritate, dispreţ, să fiu în alertă şi atentă
la tot ce este în jur.
Dacă ceilalţi doar trebuiau să ţină minte ce au făcut în
spaţiul indicat şi să repete întocmai la fiecare cadru nou filmat, noi,
agenţii, am avut şi o mică regie, urmând un scenariu stabilit de regizor, care
a ne-a instruit personal pe fiecare.
Acest gen de figuraţie, însă, este o figuraţie specială şi,
teoretic, se plăteşte de la 100 lei în sus.
Nu şi în cazul nostru… Pentru că lucrurile stau astfel: când
am ajuns acolo, toţi, am completat pe contract suma de 50 de lei. Selecţia şi
trierea s-a realizat, însă, ulterior. Aşa s-a ajuns ca Agenţii să realizeze o
figuraţie specială, dar cu o remuneraţie obişnuită.
Am fost chemată la locul de joacă la ora 9.30. Formalităţile
de înscriere, selecţia, costumarea, machiajul şi aranjarea părului, au durat
până la ora 12. Au urmat două ore în care am rămas în aşteptare într-o zonă de
odihnă, având posibilitatea să stăm jos, apoi alte 5 ore în am stat numai în
picioare, timp în care am fost la dispoziţia lor, fie aşteptând într-un plan
invizibil pentru cameră, fie instruiţi de regizor, fie jucându-ne, efectiv,
rolurile în timpul filmării.
Iar pauza aceea, pe care ar fi trebuit să o luăm după 6 ore,
pentru Agenţi, a fost după 9 ore.
Iar eu, doar am primit sandwich-ul, căci de mâncat nu am mai
avut timp să îl mănânc, fiind repusă, cu masa în mână, pe platoul de filmare,
cu specificaţia că, dacă aud cuvântul Motor, să o ascund în haină…
Absolut epic a fost faptul că la finalul zilei de filmare am
mai aşteptat încă… 2 ore… restituirea buletinelor… care fuseseră reţinute
pentru o copie… Aici e o ilegalitate, dar
am acceptat-o fiind la începutul zilei, entuziastă şi bucuroasă să mă aflu
acolo. Pentru a evita acest lucru, ar fi putut, totuşi, să ne anunţe să aducem
o copie după buletin pentru înscriere.
Eram cca 100 de oameni care terminaseră la ora 19 şi care,
la ora 20.30, încă aşteptau pe străduţa unde se filmase – nu ni s-a permis
accesul înapoi la zona unde ne înscrisesem şi ne schimbasem, pentru că acolo
erau alţi figuranţi care se schimbau şi se pregăteau pentru o altă scenă care
urma să fie filmată în nocturnă.
Situaţia devenise încordată, cu atât mai mult cu cât, eram
păziţi cu straşnicie de un gardian public şi de o angajată a firmei de filmare,
ca să nu părăsim zona.
I-am sugerat acelei angajate că s-ar fi putut evita situaţia
încordată în care ne aflam, dacă se organizau mai bine şi aduceau buletinele
chiar acolo, pe străduţa unde eram blocaţi, ca să le restituie oamenilor.
Răspunul ei m-a şocat şi chiar m-a lăsat o fracţiune de
secundă fără replică. “Şi eu sunt aici de la ora 3 şi nici nu am dormit
azinoapte!” Iar aceaasta propoziţie a fost spusă pe un tot deloc profesional…
Am mai întrebat-o doar: “Cât de mult ne ajută pe noi, cei
100 de oameni de acolo, acest lucru?”
În cele din urmă ni s-a permis accesul spre aria unde
trebuia sa primim buletinul şi să predăm costumele, iar acolo, când am ajuns şi
eu, deja se crease o mare busculadă: cortul în gura căruia organizatorii
intenţionau să restituie buletinele, era acum blocat de oamenii care intraseră
ca să îşi ia hainele personale şi care nu mai puteau ieşi de cei care aşteptau
buletinul.
Ne-am schimbat acolo, în cort, la grămadă, fără să ne mai
jenăm, pentru că totul devenise absurd şi fără sens şi, efectiv nu ne doream
decât să se termine totul mai repede.
Am recuperat buletinul şi m-am dus la rulota de unde
primisem uniforma ca să o restitui. Nu era nimeni acolo, dar am fost îndrumată
către un cort mare, în faţa căruia se formase o altă coadă.
Uşa era păzită de aceeaşi angajată magică, nedormită
azinoapte, care mi-a blocat drumul. “Vă rugăm aşteptaţi. Nu aveţi voie în
cort.”
De data asta mi-am pierdut cumpătul şi i-am spus că pot
foarte bine să le las hainele şi la uşa cortului, sau să plec cu ele, dar că la
coada aceea nu mai stau. “Păi nu aţi semnat pentru ele?!”
Nu, nu semnasem nimic… Chiar mă pregăteam să aşez lucrurile
jos, pe un bolovan, când fata nedormită a luat-o înainte cu aceeaşi atitudine
arogantă şi oţărâtă cu care mă anunţase mai devreme că ea la 3 s-a culcat, a
deschis uşa cortului spunându-mi ofuscată peste umăr: “Nu aşa se procedează!”
În cort am fost întâmpinate din start de persoana care îmi
în incredinţase uniforma şi care anunţase înainte, în faţa cortului, că Agenţii
nu stau la coadă, intră direct, pentru că nu au primit costumele pe semnătură.
Dar cerberul care noaptea nu doarme, habar n-avea povestea asta.
În acel moment am decis să pun punct experienţei mele de
figurant pentru holywood.
Menţionez că am fost a doua zi şi am primit cei 50 de lei
pentru ziua de filmare la care participasem.
Vreau să trag un semn de atenţie pentru figuranţii români,
care nu sunt nici negri şi nici asiatici: în filmele holywoodiene turnate în
America, un figurant este plătit cu cel puţin 100 $ pentru ziua de filmare şi
primeşte la prânz o masă caldă.
Americanii zic că au ales România ca loc de filmare, pentru
decor, dar să ştiţi că, în acest film, decorul este unul extrem de sărăcăcios,
gri, cenuşiu, murdar, decrepit… Astfel de decor, să fim sinceri, nu ridică
probleme pentru nciun scenarist, ba chiar se poate realiza uşor cu buget zero, cu
recuzită de la groapa de gunoi. Dacă veţi
merge în zona Casa cu Lei o să vă convingenţi.
Însă, este un film care necesită un număr mare de figuranţi,
deoarece acţiunea are loc în 2050, când planeta e suprapopulată şi oamenii se
calcă pe picioare unii pe alţii, nemaiavând loc pe stradă. Decor minim,
recuzită minimă, mai ponosită decât la second hand-uri. Chiar jegoasă pe
alocuri. Dar mulţi figuranţi.
Concluzia firească este: Hollywood-ul a ales România ca loc
de filmare pentru acest film fiindcă figuranţii de aici se mulţumesc cu infim
mai puţin, iar placa cu decorul corespunzător, e doar o replică ieftină!
Mai am, totuşi, o
întrebare la care nu am reuşit să răspund: de ce figuranţii negrii şi cei
asiatici sunt plătiţi de 6 ori mai bine decât restul figuranţilor din acest
film, adică constănţenii români, care ar trebui să fie mândrii că se filmează
în oraşul lor un film cenuşiu despre o poveste în care oamenii sunt săraci,
trişti, speriaţi şi în alertă de supravieţuire?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu