Ce îi poţi răspunde unui adolescent care
intreabă: “Ce este iubirea?”
I-aş spune că iubirea este starea firească
a omului echilibrat şi împăcat cu sine. Este modul sănătos de a fi şi de a trăi
clipa.
El ar putea continua: “Şi nu e nevoie de o
a doua persoană pentru asta?”
La început este nevoie de un partener
pentru a învăţa să iubeşti. Pentru a face primii paşi. Apoi descoperi iubirea
fără obiect, ca mod de viaţă.
Îi văd privirea uimită: “Iubirea se învaţă?!”
De fapt o descoperim în noi înşine. Pentru
că ea este deja acolo. Încă de la prima celulă a conceperii noastre.
“De ce avem nevoie de un partener ca să
descoperim ceva ce e în noi înşine?”
Pentru că acel partener e o oglindă a
noastră. Ne vedem partenerul exact aşa cum ne vedem pe noi înşine. Dacă ne
plăcem pe noi înşine, îl vom plăcea şi pe el. Oamenii tânjesc după un partener
pe care să îl iubească pentru că, de fapt, tânjesc după iubirea faţă de sine.
Singurul care experimientează iubirea este
cel care o dăruieste. “Cum aşa?!”
Mulţi dintre noi nu ştiu să primească un
dar simplu. Îi auzi spunând: “Ah, dar nu trebuia!” Cum vor ştii ei să primească
iubirea?! E clar că eu nu pot controla felul în care celălalt o primeşte, iar
celălalt nu mă poate face să simt iubirea lui. Poate că el se străduieşte, dar limbajul lui este neînţeles de mine.
Deci, singurul care experimentează iubirea, cu adevărat şi necondiţionat, este
cel care o dă. Aşa că n-ar trebui să ne drămuim efortul în acest sens. Dacă
vrei mai multă iubire, dăruieşte mai multă iubire! Dăruirea să fie, însă,
curată şi fără aşteptări. Ca şi cum nu mai urmează nimic după aceea.
Şi mai e ceva: Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana
nu există! Există doar partenerul pe care îl alegi la un moment dat. Îi vezi
potenţialul care urmează să se împlinească şi i te alături.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu