Thassos-a 7a zi a fost pentru Giola

Nu puteam rata, totuşi, Giola – cel mai frumos loc de scăldat. Un ochi verde de mare Egee. Vremea se anunţa una numai potrivită pentru plaje, aşa că, după o lungă cafea, ne-am mobilizat şi am pornit-o, din nou, către partea de nord a insulei, spre Potos. Giola era undeva pe drum, înainte de Potos.

Am hotărât să lăsăm maşina aproape de şosea şi să parcurgem pe jos cei 2 km marcaţi pe indicator. Un drum plăcut, printre livezile de măslini.

Giola chiar este un loc frumos, merită vizitat. Eu chiar am făcut şi o baie acolo. Chiar dacă a fost un pic dificil să ajung în apă. Locul este construit astfel încât să nu te poţi scălda decât dacă sari de pe mal. Eu m-am strecurat, oarecum, căci ştiu că nu sunt maestră în sărituri şi că riscam să iau o burtă zdravănă, de care nu aveam chef. M-am furişat cumva de pe mal cu un pleosc prin locul pe unde alţii ieşeau.

Vichingul a rămas pe mal. Se temea el că dacă intră nu mai poate ieşi.

Fain a fost că un turc, care s-a tot codit să sară, până la urmă a executat o săritură măiastră de pe buza cea mai înaltă a bazinului. Toţi cei de pe margine l-am apludat. Mai ales cei care ştiau cât de sărată e apa din micul lighean şi că te doare un pic atunci când dai nasul şi ochii cu ea.

Apoi am fost în Potos pentru o masă – ne-am oprit la un ghiro care nu prea mi-a plăcut. Am mai cheltuit câţiva bănuţi pe alte căteva fleacuri: miere de portocali, vin grecesc, condimente, un burete de baie şi o şapcă.

Pe aici tarabele se închid, bănuiesc că e un fel de final de sezon pentru greci. Mai toţi îşi restrâng activitatea. În plus e şi duminică.

Aşa că am terminat repede ziua de azi. Acum ne odihnim.

Mai pe seară ar fi minunat să prindem o seară grecească în taverna de pe malul mării de pe lângă noi. Aseară erau în plină distracţie – de sus, de la şosea, pe unde ne întoarceam acasă, îi puteam auzi cântând.

Şi cam gata. S-au scurs cele 7 zile dedicate insulei Thassos.

Mâine vom fi alte 12 ore pe drumul de întoarcere.

O experienţă plăcută, odihnitoare, care a durat exact cât trebuia. Am prins exact vremea potrivită – pentru nişte constănţeni care nu se dau în vânt după plaje şi soare. Şi ne-am bucurat, în mare parte, de deliciile Greciei.

E un loc în care nu poţi trăi decât în prezent, căci mintea ţi se goleşte de amintiri, planuri şi ambiţii. Aici nu poţi decât să te simţi bine şi să iei lucrurile pe rând, neprogramat, exact aşa cum se ivesc. Fără eforturi şi ambiţii deşarte. Cumva, insula, vremea, soarele sau vântul, îţi vor da orice plan peste cap, aducându-te acolo unde ţi-e locul: la simplitate, relaxare şi linişte…

E altfel decât la noi… Şi e bine că e aşa…