Concediu în Thassos – ziua a 5-a, plajele

Ziua a 5-a am rezervat-o pentru plaje. În Thassos sunt 33 de plaje, aşa că ne-am propus să vedem şi noi ceva din ele. Am început cu Livadis, cea mai îndepărtată de Kinira, cu gând să le luăm la rând, una câte una, spre drumul de întoarcere.

Livadis este, desigur, lângă o livadă de măslini. Fascinanţi copaci! Niciunul nu seamănă cu altul şi fiecare are ceva uimitor. Au tendinţa de a se scobi pe interior pe mădură ce cresc. Se spune că cine plantează un măslin nu o face pentru el ci pentru generaţiile viitoare, pentru că măslinul creşte foarte greu, ajungând la maturitate în zeci de ani.

Plaja nu este una prea amenajată, de aceea era aproape pustie, ceea ce ne-a şi plăcut foarte mult. Marea era agitată şi, pentru că erau multe pietre la mal, nu am îndrăznit să ne aventurăm. Ne-am bălăcit la ţărm, în valurile înspumate, albe şi calde.

După Livadi, au urmat două dintre cele mai frumoase plaje ale lor: Aliki şi Paradise. 

Aliki era foarte aglomerată, plină de şezlonguri, terase, turişti. Stăteam ca sardinele în cutie. În ciuda faptului că plaja este amenajată, nisipul este fin, marea nu are pietre, pot să spun că nu ne-a impresionat deloc, dimpotrivă.

Era mult prea aglomerată pentru gustul nostru. Iar preţurile pe măsură!

Iar în Paradise Beach, unde nisipul este foarte fin, plaja este mai mare şi preţurile sunt mai mari. Nici aceasta nu ne-a impresionat.

Oricum, după ziua aceasta, deşi ne-am uns pe îndelete cu ulei de măsline, ne-a cam pârlit soarele.

Seara ne-am rupt din somnolenţă şi am ieşit la o mică plimbare pe plaja de lângă pensiune – o încântare, căci eram doar noi doi, luna şi valurile. Din păcate nu luasem cu mine aparatul şi trepiedul şi eram prea obosiţi ca să ne întoarcem după ele, aşa că nu am imortalizat momentul. Voi reveni în seara aceasta pentru a fotografia luna şi colţul acesta de rai.

Seara a continuat la taverna de lângă pensiune, unde eu am cerut un minunat iaurt cu miere, iar vichingul caracatiţă şi un litru de vin roşu. Caracatiţa lui era ok, dar iaurtul meu era un vis! Numai iaurtul în sine este incredibil de gustos, gras, prezent, revigorant! Mierea de deasupra îl transformase într-un dulce greu de uitat. Şi foarte consistent.

Am renunţat la ideea plimbării cu barca, pentru că ne-a cam trecut de plaje şi soare.

Şi am avut ocazia să vedem cum se mişcă vaporaşul, ceea ce mi-a adus aminte că am rău de mare.
Mâine vom merge în Thassos pentru cumpărături şi masă.