Pentru a rezista, o relaţie are nevoie de un pic de nebunie

Relaţia dintre un bărbat şi o femeie este una dintre cele mai complexe posibile. Oricât s-ar discuta şi psihanaliza, subiectul acesta nu va fi epuizat prea curând.

Că e vorba despre iubire, prietenie, mamă şi fiu, fiică şi tată, la orice vârstă ea ridică probleme şi multe semne de întrebare.

Cu siguranţă nu se poate delimita normalitatea unei astfel de relaţii, pentru că cei doi implicaţi vor fi întotdeanua alţii, diferiţi, la un alt nivel de evoluţie, de o altă religie, etică şi moralitate.

Povestea va avea, însă, întodeauna câteva puncte comune.

Cum ar fi:

-nu poţi iubi un partener de sex opus, curat şi loial, decât dacă te iubeşti pe tine însuţi, te cunoşti şi ştii ce îţi doreşti de la viaţă, de la tine însuţi. Altfel, îl vei înnebuni, pur şi simplu, pe celălalt.

-o relaţie de prietenie între un bărbat şi o femeie este posibilă, dar, întotdeauna va exista o atracţie subtilă, nevăzută între cei doi. Tentaţia de a ceda acestei atracţii va putea fi învinsă doar dacă, la un moment dat, unul din cei doi este suficient de conştient şi treaz, încât să nu permită trecerea pragului. Iar, dacă se reuşeşte aceasta, prietenia va fi lungă, frumoasă, constructivă şi aducătoare de mari satisfacţii sufleteşti.

-relaţia dintre mamă şi fiu este foarte importantă pentru dezvoltarea ca bărbat a băiatului. Căci mama este prima femeie din viaţa lui şi, aşa cum o va privi şi trata pe mamă, mai târziu îşi va privi şi trata partenera. De aceea, mamele de băieţi au o mare responsabilitate. Din nefericire, unele dintre ele nu sunt deloc conştiente de acest aspect şi, fără să vrea, pot chiar schilodi sufleteşte viitorul bărbat, având o mare contribuţie la nedezvoltarea capacităţii de exprimare a sentimentelor viitorului bărbat.

-relaţia dintre tată şi fiică este şi ea foarte importantă, dar nu la fel de marcantă ca cea dintre mama şi fiu. Dar şi de aici, în cazul viitoarei femei, pot apărea aşteptări si preferinţe mai mult sau mai puţin justificate. Femeia, însă, se modeleaza mai uşor decât bărbatul, fiind mult mai adaptabilă. Aşa că, deşi este importantă relaţia tată-fiică, la un moment dat, când femeia întâlneşte un anumit bărbat, această relaţie, indiferent de marcajele pe care le-a impregnat în copilărie, îşi va pierde determinarea, permiţându-i femeii să se schimbe uşor, să se adapteze.

Cu toate acestea, şi în ciuda oricărei analize posibile, o relaţie va fi cu atât mai frumoasă şi mai aducătoare de satisfacţii cu cât ea implică şi un pic de nebunie.

Nebunia este acel ceva care îţi permite să dai frâu liber imaginaţiei, simţirii, pornirilor. Să ieşi din tipare, din ce este scris sau nu, şi să exprimi sincer şi deplin ceea ce simţi. Este cea care îţi permite mici scurcircuite în urma cărora relaţia se reaşează pe făgaş. 

Ea nu implică egoul. E spontană, ingenuă, sinceră şi onestă. Nu te poţi supăra pe ea, clar! 

De multe ori te cooptează căci, cu cât e mai sinceră şi curată cu atât e mai molipsitoare.

 

O relaţie în care, măcar sporadic, sunt prezente astfel de momente, are şanse mult mai mari de continuitate, decât una supusă rigorilor.

Aşa că, dragii mei, dacă vreţi să pastraţi o relaţie lungă şi frumoasă cu partenerul, prietenul sau copilul dumneavoastră, să ştiţi că un pic de nebunie vă poate ajuta. Nu ezitaţi să îl surprindeţi, într-un moment de sinceritate totală, cu un dans în mijlocul intersecţiei, cu o bătaie cu perne, cu un castron imens de îngheţată mâncată la o poveste sub clar de lună.

Cu un moment ieşit din cotidian, inedit, spontan, fără logică, vecin cu nebunia.