Este o
dilemă des întâlnită, chinuitoare, sufocantă, generatoare de traume şi multă suferinţă
nemărturisită, de ambele părţi ale cuplului.
Poate azi
mai puţin decât în trecut când divorţul era privit ca un stigmat, mai sunt oameni
care aleg să rămână prinşi într-o căsătorie în care nu se mai regăsesc de mult
timp. Unii chiar suportă bătăi şi scandaluri greu de închipuit! Şi mai toţi fac
asta de dragul copilului, fiindu-le teamă să îl lipsească pe acesta de prezenţa
celuilalt părinte.
Copilul,
oricât ar fi de vigilenţi părinţii, simte agresivitatea şi neînţelegerile dintre
cei doi. Nimic nu îi scapă, fiind extrem de empatic. Iar această situaţie
încordată nu creează, câtuşi de puţin, un cadru adecvat dezvoltării lui
ulterioare.
Un copil,
pentru a creşte armonios, echilibrat, cu un respect de sine crescut, încrezător
în el însuşi, fericit şi dornic de a-şi trăi viaţa, are nevoie de un mediu
propice. Şi asta încă dinainte de a se naşte!
Deloc întâmplător,
un copil, chiar dacă este foarte bine hrănit, îmbrăcat şi supravegheat, poate
suferi diverse afecţiuni inexplicabile: alergii, astm, veşnicul roşu în gât,
timiditate, enurezis, tulburări ale somnului, etc. Iar acest aspect ar trebui să fie un
semnal de alarmă extrem de serios pentru părinţi, deoarece starea firească a
unui copil crescut în armonie şi înţelegere, este una de sănătate şi voie bună,
iar un copil fericit şi sănătos este acela care are părinţi fericiţi şi
împliniţi.
Copilul este
oglinda părinţilor şi a relaţiei dintre aceştia. Dacă ceva nu e în regulă cu
copilul, probabil ceva nu este în regulă în relaţia dintre părinţi.
Deci, dragi
mămici şi tătici, de dragul copilului nu vă mai amăgiţi! Dacă dumneavoastră nu
vă simţiţi bine, nici copilul nu se va simţi bine! Şi tocmai de
dragul copilului, puneţi punct relaţiilor toxice.
Faptul că vă despărţiţi de
partener nu vă împiedică, câtuşi de puţin, să fiţi în continuare un părinte
minunat!
De obicei,
în urma divorţului, copilul rămâne cu mama, dar sunt şi cazuri în care acesta e
încredinţat tatălui. Oricum ar fi, celălalt părinte, poate continua să fie
prezent în viaţa fiului sau fiicei sale. Poate cu un mic efort, căci se schimbă
circumstanţele, spaţiul, timpul alocat.
Priviţi
realitatea în faţă şi învingeţi-vă temerile şi fricile: dacă vreţi un copil
echilibrat şi fericit, arătaţi-i că sunteţi un om echilibrat şi fericit şi nu
acceptaţi să rămâneţi blocaţi în situaţii care nu vă priesc şi vă obligă la
nesfârşite compromisuri.
Nu fiţi laşi! Trăiţi viaţa pe care doriţi să o
trăiască copilul dumneavoastră şi făceţi-o deplin asumat şi în totală sinceritate
faţă de voi inşivă şi faţă de partener!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu