11 / 11

Uneori uiţi să mai trăieşti. Te ia somnul. Picoteşti în vâf de pat cu ochii pe TV la un film vechi…

Uneori, sătul de minciună şi manipulare, explodezi din te miri ce…

Uneori, ros de rutină, te simţi fără vlagă… Te abandonezi senzaţiei de capitulare…

Uneori simţi că eşti înfrânt… Îţi ştergi lacrimile cu marginea tricoului şi continui să faci ceea ce trebuie făcut… Căci nu ştii, încă, altă cale…

Uneori nu te mai miră liniştea şi uşurinţa cu care cei din jur îşi acceptă sclavia… Căci ai acceptat-o şi tu pe a ta…

Uneori cauţi soluţii şi, când universul le trimite către tine, eşti prea obosit ca să le mai iei... Căci ai capitulat şi ai uitat de determinarea ta de a schimba ceva… Cercul de confort şi de obişnuinţă te ţine strâns în chingi…

Uneori eşti atât de năucit de băşcălia celor din jur, încât refuzi să mai încerci să înţelegi…

Uneori viaţa pare grea. Şi chiar aşa e, pentru că ai uitat cum se trăieşte…

……

Simt oboseala cum îmi cuprinde oasele. Carnea de pe ele. S-a insinuat în fiecare fărâmă din trupul eu. Ca o ceaţă densă.

Nici nu mai ştiu cand am simţit ultima dată această greutate. Nu îmi place, dar mă adâncesc în ea ca într-un culcuş. Căci nu mai vreau acum să găsesc soluţii. Acum…

Ştiu că e o legătură între felul în care mă simt şi evenimentele din ultima vreme… Durerile de cap, bufeurile, lipsa de somn, oboseala asta… Cineva acolo se joacă cu noi… Sentimentul acesta puternic că sunt un sclav într-un sistem bolnav, manipulant şi că nu există scăpare…  Capitulare… Lipsa dorinţei de a schimba ceva… Totul e indus…

Dar, pentru că e o zi cu o numerologie aparte, puternică, menită să ducă la înfăptuire( 11/11) şi este o zi în care se creează scurtături către cele mai profunde dorinţe, mă adun: vreau jobul de redactor colaborator pentru care am aplicat astăzi. Vreau să îmi câştig banii din scris şi fotografie şi să nu mai fie nevoie, nicimăcar o clipă, să fac ceea ce nu îmi place.

Vreau să fiu liberă şi să îmi trăiesc viaţa simplu şi fără teamă.

Da, asta vreau! Şi aşa este!