Petrecem prea mult timp în defavoarea noastră Tot ceea ce nu ne face să ne simţim
bine se încadrează la lucruri nefolositoare omului.Tot ce ne aduce bucurie,
satisfacţia lucrului bine făcut, sentimentul că este de folos celor din jur şi
nu e în zadar, tot ce e realizat într-un ritm relaxat şi cu zâmbetul pe buze,
este în folosul nostru, al tuturor oamenilor.
Restul se
încadrează la activităţi pentru “cooperativa munca în zadar”. Căci nimic din ce
a fost realizat încrâncenat, încruntat, contra cronometru şi cu “Sabia lui
Damocles” deasupra capului, nu e menit să reziste sau să ducă la rezultate
benefice pe termen lung.
Oamenii ar trebui să muncească cu zâmbetul pe
buze Oamenii ar
trebui să se asigure, înainte de a începe munca, că se simt bine, că şi-au pus
zâmbetul pe faţă şi că acesta nu e unul formal, ci unul real.
Iar companiile
unde se doreşte creşterea productivităţii, de aici ar trebui să înceapă:
angajaţii au condiţiile necesare să înceapă ziua de muncă cu ceea ce îi face să
se simtă bine? Un ceai, o cafea, un fruct! O muzică în surdină – una bine
aleasă care să ajute prin vibraţiile ei la creşterea concentrării. Un aparat
salin pentru ionizarea atmosferei şi chiar o pisică torcând într-un colţ al
biroului!
S-ar putea
continua cu analiza volumului de muncă. Poate că unii au prea multe sarcini şi
nu au timp să le realizeze corespunzător – drept urmare, în acel departament
lucrurile sunt atât de încrâncenate încât se poate tăia tensiunea cu cuţitul. Zâmbetele
şi cuvintele frumoase nici nu mai intră în discuţie, căci toţi sunt contra cornometru
pentru a termina ceea au de lucru în ziua respectivă. De obicei aici găseşti
oameni care nici nu ar şti ce să facă cu timpul liber şi care, deloc
întâmplător, nici nu prea au ce face pe acasă. Dar aceştia au o mare problemă
şi nu trebuie luaţi ca etalon, dimpotrivă! Ei trebuie ajutaţi, eventual cu
consiliere psihologică, căci munca aceasta robotizată, încrâncenată, care se
reia iar şi iar a doua zi, este un semn clar că acel om fuge de el însuşi şi de
confruntarea cu problemele interioare pe care le are. E un om dependent de muncă,
iar el trebuie tratat!
Un mediu de
lucru sănătos este unul în care oamenii îşi zâmbesc, îşi vorbesc frumos, se
salută politicos, încep ziua cu un ritual de relaxare. Poate fi chiar o mică meditaţie, sau câteva exerciţii de Tai Chi, în
natură.
Important
nu e să munceşti ca robul, ci să intrii în starea aceea în care mintea ta e
deschisă către cele mai eficiente soluţii şi în care ceea ce faci este în
consens cu tine însuţi. Căci atunci lucrurile sunt bun făcute şi menite să
reziste.
Trăim într-o lume a vibraţiilor Tot ceea ce ne înconjoară, înainte
de a se înfăptui, are un plan energetic, nevăzut. Dacă această energie este una
benefică, curată, atunci înfăptuirea planului se va realiza cursiv şi firesc,
fără oprelişti, lipsuri sau sincope.
Totul
pleacă de la gândul dintâi, primul care trasează planul energetic al viitoarei
realizări fizice. Nimic nu ar trebui lăsat la voia întâmplării şi toate ar
trebui concepute în deplină conştientizare a faptului că omul este un mare
generator de vibraţii şi că multe se pot rezolva aproape de la sine, dacă
suntem într-o stare mentală pozitivă şi se vor încurca tot de la sine, dacă
suntem într-o stare mentală nepotrivită, lipsită de pozitivism.
Schimbarea opticii angajatorului. E timpul ca angajatorul să
conştientizeze faptul că afacerea lui va avea succes doar dacă oamenii
implicaţi în ea sunt relaxaţi, motivaţi, prezenţi şi conştienţi de ceea ce fac.
Şi ar trebui să elimine acei şefi incapabili să motiveze şi să creeze o
atmosferă plăcută într-un birou.
Iar cei
dependenţi de muncă – atât de apreciaţi acum şi aşezaţi prin poziţii de
conducere pentru că, aparent, ei sunt dedicaţi companiei, când, de fapt, ei nu
au ce face cu viaţa lor şi vin la serviciu ca să nu se întâlnească cu ei înşişi
pe acasă, iar la serviciu îşi varsă frustrările şi fricile asupra celor pe care
îi coordonează – ar trebui îndrumaţi către locuri de consiliere.
Cred că
întrebarea binecunoscută de la orice interviu de job “Unde vă vedeţi peste 5
ani?” ar trebui înlocuită cu întrebări de genul: “Cât de des zâmbiţi într-o zi
şi ce vă ajută să vă relaxaţi”? Sau “Ce este mai important pentru
dumneavoastră: să petreceţi timpul acasă, cu familia şi prietenii, sau să staţi
pe baricade la biroul, la locul de muncă”? Sau “Consideraţi că un angajat care
îşi face treaba cu zâmbetul pe buze poate avea un randament mai mare decât unul
încrâncenat şi posomorât”?
Da, aşa văd
eu lucrurile şi ştiu că mulţi vor încadra optica aceasta la “utopie”. Dar, deja
am punctat: totul începe cu un plan mental, energetic, şi dacă mai e şi de bun
simţ şi spre binele tuturor, curând va căpăta contur şi în planul fizic.
Aşa să fie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu