Există şi oameni care nu fac umbră degeaba pămantului

-Acţiunea “Plantăm fapte bune” desfăşurată cu voluntari pe 14 noiembrie, simultan, în 18 localităţi din toată ţara şi care a avut ca obiectiv plantarea  într-o singură zi a unui număr de 1 milion de copaci -

 Am fost  la plantat de pomi cca 700 de oameni: voluntari civilii din Constanṭa ṣi Peṣtera, soldaṭi americani, poliṭie, jandarmi, ISU. 700 de suflete care au cântat imnul României ṣi care au ṭinut un moment de reculegere pentru cei din Colectiv… Momente emoṭinonante, recunosc…

A trecut pe acolo ṣi vestitul primar din Peṣtera(cel care a dat copiilor din localitate biciclete ṣi apoi tablete ṣi a mai reuṣit să aducă alte câteva realizări minunate pe panoplia Peṣterii). Şi chiar a participat la planater. Se pare, însă, că el ar fi trebuit să se ocupe de câteva lucruri de care nu a mai avut timp(să poziṭioneze în dreptul brazdelor cazmalele ṣi puieṭii necesari).  În lipsa acestora, voluntarii deja prezenṭi pe brazde, au aṣteptat cu ochii în soare ṣi zâmbetul pe buze, tractorul despre care se ṣtia că trebuie să apară.

A venit el ṣi tractorul cu un nenea poliṭatuil cocoṭat în remorcă, care, în ciuda faptului că ne-a subliniat de vreo câteva ori că “Deṣi nu e treaba lui, o face!”, a vut bunăvoinṭa nemărginită să ne dea puieṭii din remorcă.

Acum, înarmaṭi cu tot ce trebuie, am mai aṣteptat doar jumătate de oră să vină ṣi ṣeful de lot(un nene cărunt cu un portavoce) care să dea primele indicaṭii.

În tot acest timp, voluntarii hotărâseră să mai aṣtepte fix 10 minute venirea lui şi, dacă nu apărea, să se apuce de treabă. Marea dilemă era dacă plantarea se făcea în ṣanṭul dintre brazde, sau pe brazde.

Câṭiva s-au ṭinut de cuvânt ṣi chiar s-au apucat de treabă. Plantaseră deja câṭiva puieṭi pe brazdă, când a apărul ṣi ṣeful de lot, nenea cel cărunt cu portavoce, care, impacientat a strigat că nu e bine ṣi să se oprească! Era la doi paṣi de un voluntar când îi striga indicaṭiile preṭioase prin portavoce.

“Dar de ce ṭipaṭi la mine?”

“Nu ṭip”. I-a strigat din nou nenea ṣef de lot de la doi paṣi prin portavoce.

În fine, cam după o oră de la ajungerea noastră acolo, toată lumea avea tot ce era necesar ṣi mai ṣtia ṣi ce are de făcut, aṣa că ne-am pus pe treabă. Am reuṣi ṣi eu, printre fotografii, să plantez câṭiva puieṭi. Aṣa, cât să pot spune că am pus ṣi eu mâna ṣi pe cazma ṣi pe puieṭi.

Apoi am revenit la bază, unde ne aṣtepta o masă. Eram deja la rând pentru mâncare ṣi mă înveselisem cu un păhărel de ṭuică fiartă, când am primit vestea că e timpul să ies din rând, pentru că urma să mă ridic la cer ca să fac poza de grup.

Am bifat şi poza de grup, care, desigur, nu a fost compact. Aşa că au ieşit mai multe fotografii de grup răzleţ şi în continuă schimbare, realizate de la o înălţime de cca 15m unde am fost ridicată cu braţul unei utilitare. Mai ceva ca Chiriţa în balon!

Apoi am revenit la masă, care a fost pe săturate şi pentru toată lumea.

Dincolo de momentele dezorganizate care s-au ivit pe parcursul zilei şi care cred că au apărut şi pentru că nu erau aşteptaţi atât de mulţi voluntari, cei 700 de oameni strânşi acolo, au plantat cca 50.000 de puieţi. Au venit părinţi cu copii, unii chiar in cărucior. Şi ştiu că toată lumea a simţit satisfacţia lucrului bine făcut, în consesn cu natura. A fost un puternic sentiment de uniune şi cooperare pentru a realiza cu toţii un acelaşi obiectiv. Şi e minunat să simţi că, dacă ne unim nimic nu este prea greu sau imposibil. Că omul are un potenţial enorm şi că, odată pornit pe cale nimic nu îl va opri!

Da, a fost minunat să mă aflu acolo printre toţi acei oameni care, fiecare în felul său, a contribuit la înfăptuirea unui lucru benefic pentru toţi.

În acest mod şi dacă se vor stopa  despăduririle abuzive, poate că mai avem o şansă să nu rămânem fără p