Noua şcoală

Sub blândele raze ale soarelui, amfiteatrul îşi deschisese cupola. Maeştrii educaţionali hotărâseră ca în acea minunată zi cu lumină galben-arămie să desfăşoare activităţile cu discipolii - copii, exclusiv, în aer liber. Soarele, jucându-se vesel printre frunzele tomnatice ale cedrilor care străjuiau de jur împrejur, coloraseră incredibil de frumos pietrele albe de râu care delimitau aleile din amfiteatru. Era un cadru de vis... într-o zi de vis!

În acea comunitate educaţională, nu se mai folosea niciuna din noţiunile care leagă mintea de timp. Şi niciun instrument de măsură pentru această noţiune. Totul se raporta la momentul prezent, la vibraţia luminii, la ritmul biologic al fiecăruia.

Se dorea scoaterea minţii din timp şi conectarea ei la singurul moment care există: cel de acum.

Cei mai mici dintre discipolii-copii nici nu ştiau ce este un ceas, sau un calendar. Şi nici zilele săptămânii sau lunile anului. Sau anii. Mintea lor fusese ţinută curată, departe de orice referire la trecut sau viitor.

De aceea, cei mai mici, dezvoltaseră firesc capacitatea telepatică de a comunica. Mesajul ajungea instant la ei şi nu mai era nevoie de nicio programare temporară. Cei mari, datorită vibraţiilor celor mici, extrem de puternice şi curate, îşi acordaseră firesc simţurile şi capacităţile, dezvoltând noi aptitudini şi capacităţi, exact ca cei mai mici.

Nu existau orare, sau programe, iar maeştrii educaţionali transmiteau telepatic ceea ce era necesar de ştiut de micii discipoli, de obicei în cadrul meditaţiei de grup.

Discipolii-copii deja ştiau că tot ce au de făcut acum este să stea în tăcere şi contemplare interioară.

Unul câte unul, apăreau zâmbitori pe drumul către amfiteatru. Erau desculţi, iar pietrele de râu, calde, le conduceau blând paşii către cercul de meditaţie care începuse să se formeze.

Vibraţia a crescut. Maeştrii supraveghează atenţi fluxurile energetice care s-au format între copiii meditatori şi energia cosmică. Fiecare copil este acum direct conectat la energia Metta şi, dacă ar stoca-o fără a distribui din ea în exterior, micile lor trupuri fizice ar suferi, nefiind pregătite să o susţină. Maeştrii sunt cu atât mai vigilenţi cu cât ştiu că acei copii au un potenţial cu mult mai mare decât se cunoaşte. Sunt suflete tinere, curate, mult iubite şi venerate în acea comunitate.

Maeştrii sunt acolo doar ca să îi vegheze şi să le creeze cadrul adecvat. În rest, copiii urmează firesc calea către cunoaştere, deschizând porţi noi chiar şi pentru cei mai experimentaţi şi înţelepţi dintre maeştrii.

Telepatic, maeştrii au îndrumat copii să directioneze fluxurile energetice către toate fiinţele din lume cu gândul: “Fie ca toate fiinţele să fie fericite.”

Apoi au reintrat în starea de meditaţie bucurând-se ei înşişi de darul copiilor.