Citesc. O carte pe care nu o mai pot lăsa din mână. Lângă mine,
vichingul îşi face lecţia de germană.
-Kann ich nicht mitmachen…
Şi repetă. Eu aud, din nou, aceeaşi înşiruire de k-uri si
n-uri si h-uri din care nu înţeleg nimic: “can ih niht mitmahen”.
Repetă amuzat pentru a 5-a oară înşiruirea fără noimă pentru
mine, dar plină de savoare pentru el...
-Izauro, îţi vine să crezi că pot scoate asemenea sunete?!
-Păi mă tot minunez de ele. Asta ce mai înseamnă?
-“Eu nu pot participa”. Şi uite, sunt abia la 38% cu cunoştinţele.
Sare vesel peste mine, se duce la bucătărie, revine… Peste
tot însoţit de aceleaşi cuvinte “Kann ich nicht mitmachen” .
Acum mă priveşte vesel din cadrul uşii. Se uită fix la
mine şi scoate sunetele acelea.
Teribil ce îi mai
place germana! S-a apucat să o înveţe pentru că nu înţelegea el ce tot vorbeau
prietenii unui prieten pe care i-a adus acum un an de la aeroport.
-Bă, ce mă mai enervau ăia doi, străinii! Sporovăiau acolo
în spate în germană şi nu pricepeam nimic din ce spun! Şi suna aşa naşpa, că îi
bănuiam că mă vorbeau de rău!
De aceea s-a apucat vichingul de germană. Acum, însă, o face
din plăcere, căci e tare amuzat de sunetele pe care le scoate şi care chiar
înseamnă ceva!
Îl apucă în cele mai neaşteptate momente! Mergi tu, om
linişit, pe stradă pe lângă el, şi brusc îl auzi spunând ceva în germană.
-Măi, tu ştii că nu înţeleg o boabă din ce-mi tot spui
acolo?! Da?!
-Ya!
-Şi mai sună şi bizar! De parcă te răţoieşti la mine…
-Ya! Ya!
-Cine nu te ştie o să creadă că sufei de sindromul Tourette!
-Ya! Ya! Ya!
-Ya! Ya! Genunchii sus! Genunchii sus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu