Cetăţeanul la control

Azi…

În troleu…

Era control...

I-am văzut de cum am urcat. Flancau uşa din mijloc pe ambele părţi ca nişte păianjeni la pândă.

La vreo 20 de secunde după ce a plecat troleul din staţie, cu mişcări de prestidigitatori, şi-au dat pe faţă minunatele ecusoane şi au pornit printre oameni cu textul “Biletele la control.”

Au ajuns la mine. Îi aşteptam cu interes.

Le-am dat biletul intact, căci îl aveam în buzunar. Intenţia dintâi fusese să îl validez. Dar, ciudat, trecuse subit când îi văzusem cum stau la pândă în cadrul uşii.

De ce? Aşa! Pentru că am simţit nevoia unei revolte şi sunt sătulă de controalele lor!

Dintâi au încercat să mă intimideze cu nelipsita replică “Buletinul dumneavoastră!” şi apoi au strigat şoferului “Blocaţi uşa 2!”

“Am buletin, dar nu vi-l dau. Nu aveţi nicio autoritate să îmi cereţi buletinul şi nici să mă reţineţi.”

“Dar nu vă reţinem.”

Am dat să trec pe lângă ele şi mi-au blocat drumul.

“Ba da, mă reţineţi.”

Troleul a plecat din staţia unde trebuia să cobor. Dacă mă mai plimbau mult, întârziam la serviciu.

Serviciu de unde iau şi eu ce mai rămâne din salariu după ce îşi ia statul drepturile. De la stat primăria primeşte fonduri pentru transportul în comun cu care merg şi eu. Deci, transportul meu e plătit de mine însămi, atunci când merg la serviciu. Dacă folosesc mijloacele de transport în comun în timpul liber, da, sunt un infractor. Dar, atunci când merg la serviciu, nu, nu sunt deloc un infractor.

În plus, sunt sătulă până peste cap de agresivitatea acestor doamne controloare, care nu au curaj să se ia de ţigani. Se iau de oameni care merg la muncă şi de pensionarui care nu au cuponul de pensie la ei.

Iar felul în care procedează – încercarea aceasta mârşavă de a te intimida, pe tine, cetăţean care mergi la locul tău de sclavie de unde primeşti un salariu din care statul îţi ia mai bine de 1/3 – e nedemn.

Iar azi am vrut să văd ce se poate întâmpla dacă nu mă las intimidată.

De ce insitau doamnele(erau deja vreo 4) să le dau buletinul că altfel… Ha! Ele nu ştiu că acest altfel m-a motivat şi mai tare! “Ador” să fiu ameninţată!

E, de ce insistau ele, de aia deveneam eu mai fermă pe poziţie. Stâncă! Granit!

S-au făcut chiar că strigă un jandarm. Ha!

N-a venit niciunul.

Dacă au văzut că nu mă înmoi nici aşa şi nu scot buletinul şi nici nu caut cale de înţelegere, au renunţat la jandarm. Eu o ţineam pe a mea: “Nu aveţi niciun drept să îmi cereţi actele şi nici să mă reţineţi!”

La un moment dat, una mi-a şoptit la ureche: “Hai, doamnă, daţi-ne buletinul şi ne înţelegem noi cumva…”

Am privit-o chiorâş şi m-am întărit şi mai ferm pe poziţie de ţăruş încăpăţânat înfipt în curul lor.

“Nu vă dau niciun act, să fie clar! Şi, dacă mă reţineţi mai mult de 5 minute, deja e sechestru de persoană!”(Ştiu, sunt 20 de minute, dar asta însemna să mă plimbe cu troleul până la cap de linie şi aş fi întârziat le serviciu).

Brusc, doamnele s-au înmuiat.

-Hai, tu, rupe-i capătul ăla de bilet şi dă-i drumul…

Da, şi aşa au făcut… Cred că nu le-a plăcut prea mult placa mea, aceea pe care o repetam din ce în ce mai tare şi mai vehement: “Nu aveţi niciun drept să îmi cereţi buletinul şi nici să mă reţineţi!”

Spre uimirea mea, ca la un semn, au abandonat atitudinea ameninţătoare, mi-au rupt un capăt de bilet şi m-au lăsat să cobor la prima staţie.

După ce am coborât, au strigat din troleu către mine, aşa, ca să audă toată lumea:

-Chiar nu vă e ruşine să procedaţi aşa?!

Eu deja zâmbeam amuzată de această ultimă încercare de a mă intimida, aşa că le-am răspuns de pe trotuar:

-Nu îmi e deloc ruşine! Ba chiar mă consider un cetăţean model!

Da, ştiu, ceea ce am făcut nu e demn de a fi urmat ca model. Dar, azi am testat faptul că, oricât ar fi de stupid, dacă nu te laşi intimidat şi ai motivaţia interioară să faci ceea ce faci(iar eu găsisem 1001 de motive să fiu catâr în acele momente şi mai eram şi în plin protest, căci statul îmi ia deja bani din salariu), poţi reuşi.

În plus, îmi e clar că doamnele controloare s-au înmuiat şi pentru că ştiu foarte bine că ele nu au dreptul nici să mă reţină şi nici să îmi ceară buletinul.

Fiimiu, auzind povestea, m-a întrebat, pe bună dreptate: “Dacă e aşa cum zici tu, de ce s-au mai inventat biletele de troleu?”

I-am răspuns detaliat: “Ca să îţi plăteşti călătoria când foloseşti mijloacee de transport în comun în alte scopuri decât cele legate de serviciu de unde îţi iei salariu, din care statul îţi opreşte taxe şi impozite, din care dă bani la primării pentru transportul în comun!”

“N-are nici-un sens ce spui!”

“Ba are, dar nu înţelegi tu. Sens nu au cotrolorii de troleu.”

După care am spălat pisica. Că, zice el, Simba:

-Am văzut un gândac mare pe nasul ei! Mare cam…

-Cât jumătate de pisică?

-Nuuuuuu!

Lucruri serioase pentru o zi de marţi!